Pagina anterioara | Cuprins | Pagina urmatoare

CAPITOLUL 1
Chemarea proorocului.

  ¹ Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preotii de la Anatot, din pamantul lui Veniamin,
  ² Catre care a fost cuvantul Domnului, in zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, in anul al treisprezecelea al domniei acestuia,
  ³ Precum si in zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, pana in luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adica pana la robirea Ierusalimului.
  ⁴ Fost-a cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis:
  ⁵ "Inainte de a te fi zamislit in pantece, te-am cunoscut, si inainte de a iesi din pantece, te-am sfintit si te-am randuit prooroc pentru popoare".
  ⁶ Iar eu am raspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu stiu sa vorbesc, pentru ca sunt inca tanar".
  ⁷ Domnul insa mi-a zis: "Sa nu zici: Sunt inca tanar; caci la cati te voi trimite, la toti vei merge si tot ce-ti voi porunci vei spune.
  ⁸ Sa nu te temi de dansii, caci Eu sunt cu tine, ca sa te izbavesc", zice Domnul.
  ⁹ Si Domnul mi-a intins mana, mi-a atins gura si mi-a zis: "Iata am pus cuvintele Mele in gura ta!
¹⁰ Iata te-am pus in ziua aceasta peste popoare si peste regate, ca sa smulgi si sa arunci la pamant, sa pierzi si sa darami, sa zidesti si sa sadesti!"
¹¹ Apoi a fost cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis: "Ieremia, ce vezi tu?" Si eu am raspuns: "Vad un toiag din lemn de migdal".
¹² Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai vazut bine, ca Eu priveghez asupra cuvantului Meu, ca sa-l implinesc!"
¹³ Si iar a fost cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis: "Ce vezi tu?" Si eu am raspuns: "Vad un cazan clocotind, care e gata sa se verse dinspre miazanoapte".
¹⁴ Iar Domnul mi-a zis: De la miazanoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor tarii acesteia.
¹⁵ Ca iata voi chema toate popoarele tarilor de la miazanoapte, zice Domnul, si vor veni acelea si isi vor pune fiecare din ele scaunul sau la poarta de intrare a Ierusalimului, pe langa toate zidurile lui si in toate cetatile lui Iuda;
¹⁶ Si voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate faradelegile lor, pentru ca M-au parasit, au aprins tamaie inaintea altor dumnezei si s-au inchinat la lucrurile mainilor lor.
¹⁷ Dar tu, incinge-ti coapsele tale si scoala de le spune tot ce-ti voi porunci. Nu tremura inaintea lor, fiindca nu vreau sa tremuri inaintea lor.
¹⁸ Ca iata, Eu te-am facut astazi cetate intarita, stalp de fier si zid de arama inaintea acestei tari intregi: inaintea regilor lui Iuda, inaintea capeteniilor ei, inaintea preotilor ei si inaintea poporului tarii.
¹⁹ Ei se vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui ca Eu sunt cu tine, ca sa te izbavesc", zice Domnul.

CAPITOLUL 2
Mustrari poporului Israel.

  ¹ Fost-a cuvantul Domnului catre mine si a zis:
  ² "Mergi si striga la urechile fiicei Ierusalimului si zi: "Asa graieste Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tineretea ta, de iubirea de pe cand erai mireasa si mi-ai urmat in pustiu, in pamantul cel nesemanat.
  ³ Atunci Israel era sfintenia Domnului si parga roadelor lui; toti cati mancau din ea se faceau vinovati si nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul.
  ⁴ Casa lui Iacov si toate semintiile casei lui Israel, ascultati cuvantul Domnului! Asa zice Domnul:
  ⁵ "Ce nedreptate au gasit in Mine parintii vostri, de s-au departat de Mine si s-au dus dupa desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune?
  ⁶ In loc sa zica: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pamantul Egiptului si ne-a povatuit prin pustiu, prin pamantul cel gol si nelocuit, prin pamantul cel sec, prin pamantul umbrei mortii, prin care nimeni nu umblase si unde nu locuia om?
  ⁷ Eu v-am dus in pamant roditor, ca sa va hraniti cu roadele lui si cu bunatatile lui; voi insa ati intrat si ati spurcat pamantul Meu si mostenirea Mea ati facut-o uraciune.
  ⁸ Preotii n-au zis: Unde este Domnul? Invatatorii legii nu M-au cunoscut; pastorii au lepadat credinta si proorocii au proorocit in numele lui Baal si s-au dus dupa cei ce nu-i pot ajuta.
  ⁹ De aceea la judecata voi grai impotriva voastra, zice Domnul, si impotriva nepotilor vostri voi cere osanda!
¹⁰ Sa va duceti in insulele Chitim si sa vedeti; trimiteti in Chedar si cercetati cu de-amanuntul si aflati:
¹¹ Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-si-a oare vreun popor dumnezeii sai, desi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu insa si-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
¹² Mirati-va de acestea, ceruri; cutremurati-va, ingroziti-va, zice Domnul!
¹³ Ca doua rele a facut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa.
¹⁴ Au doara rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a facut el prada?
¹⁵ Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-si-au glasul lor si au facut pustiu tara lui; cetatile lui sunt fara locuitori.
¹⁶ Chiar si locuitorii din Nof si cei din Tahpanhes ti-au ras capul, Israele!
¹⁷ Oare nu ti-ai pricinuit tu singur aceasta, parasind pe Domnul Dumnezeul tau, cand te povatuia?
¹⁸ Si acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca sa bei apa din Nil? Si pentru ce ti-ai luat drumul spre Asiria, ca sa bei apa din raul ei?
¹⁹ Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra. Intelege si vezi cat e de rau si de amar de a parasi pe Domnul Dumnezeul tau si de a nu mai avea nici o teama de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
²⁰ Ca in vechime am sfaramat jugul tau si am rupt catusele tale, si tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, si totusi pe tot dealul inalt si sub tot pomul umbros ai facut desfranare.
²¹ Eu te-am sadit ca pe o vita de soi, ca pe cea mai curata samanta; cum dar Mi te-ai prefacut in ramura salbatica de vita straina?
²² Chiar de te-ai spala cu silitra si chiar daca te-ai freca cu lesie, tot patat esti in nedreptatile tale fata de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
²³ Cum poti tu sa zici: Nu m-am intinat si n-am umblat dupa Baal? Priveste la purtarea ta din vale si afla ce ai facut tu, camila zburdalnica, tu care cutreieri toate drumurile,
²⁴ Asina salbatica, deprinsa in pustiu, care in aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea impiedica sa-si implineasca pofta? Toti cei ce o cauta nu se vor osteni, ca in luna ei o vor gasi. Cand i s-a zis:
²⁵ Intoarce-ti piciorul de la calea stramba si gatul nu-l deprinde a inseta, ea a raspuns: Nu, zadarnic! Caci iubesc dumnezei straini si merg dupa ei.
²⁶ Cum furul cand este prins se rusineaza, asa se va rusina si casa lui Israel si poporul si regii lui si capeteniile lui si proorocii lui si preotii lui, caci au zis lemnului:
²⁷ "Tu esti tatal meu!" Si pietrei i-au grait: "Tu m-ai nascut!", si nu si-au intors spre Mine fata, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoala si ne izbaveste!"
²⁸ Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ti i-ai facut? Sa se scoale si sa te izbaveasca la vreme de necaz, daca pot! Caci cate cetati ai, atatia sunt si dumnezeii tai.
²⁹ Pentru ce va certati cu Mine? Toti v-ati purtat cu necredinciosie si ati pacatuit impotriva Mea, zice Domnul.
³⁰ In zadar am batut pe copiii vostri, ca n-au primit invatatura; pe proorocii vostri i-a mancat sabia voastra, ca un leu pierzator, si nu v-ati temut".
³¹ Asculta, poporule, cuvantul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau tara intunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi insine ne suntem stapani si nu mai venim la Tine?
³² Au doara uita fata podoaba sa si mireasa gateala sa? Poporul Meu insa M-a uitat de zile nenumarate.
³³ Fiica Ierusalimului, cat de iscusita iti esti tu in caile tale ca sa cauti iubirea! Ba pentru aceasta si la nelegiuiri ti-ai deprins caile tale,
³⁴ Si chiar si in poalele hainei tale se afla sangele saracilor nevinovati, pe care nu i-ai prins spargand zidul, si totusi zici:
³⁵ "De vreme ce sunt nevinovata, mania Lui de buna seama se va abate de la mine". Pentru ca zici: "N-am gresit", de aceea iata Eu cu tine ma voi judeca.
³⁶ De ce atata graba ca sa-ti schimbi calea? Vei fi rusinata de Egipt, cum ai fost rusinata de Asiria.
³⁷ Si de acolo vei iesi cu mainile pe cap, pentru ca a lepadat Domnul pe cei in care tu ti-ai pus nadejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbanda".

CAPITOLUL 3
Mustrari si indemnuri la pocainta.

  ¹ Si a mai spus: "Daca un barbat isi lasa femeia, si ea se duce de la el si se face sotie altui barbat, mai poate ea oare sa se intoarca la el? Prin aceasta nu s-ar intina in adevar, oare, tara aceea?" Si tu te-ai desfranat cu multi iubiti si vrei sa te intorci la Mine? zice Domnul.
  ² Ridica-ti ochii spre inaltimi si priveste: Unde oare nu s-au desfranat aceia cu tine? Sezut-ai pentru ei langa cale, ca arabul in pustiu, si ai spurcat tara cu desfranarea ta Si cu viclesugul tau.
  ³ De aceea ploile de toamna au lipsit si la fel si cele de primavara, dar Tu ai avut frunte de desfranata si nu te-ai rusinat.
  ⁴ Si acum strigi catre Mine: "Tatal meu, Tu ai fost povatuitorul tineretilor mele!
S. Oare pentru totdeauna va fi El manios si oare vesnic va pastra in Sine mania?" Iata ce ai zis, dar de facut faci rele si sporesti in acelea.
  ⁶ Zisu-mi-a Domnul in zilele lui Iosia: "Vazut-ai ce-a facut Israel, aceasta fiica necredincioasa? A umblat pe toti muntii inalti si pe sub tot copacul umbros si s-a desfranat pe acolo.
  ⁷ Dupa ce a facut toate acestea, i-am zis: "Intoarce-te la Mine!" Dar nu s-a intors. Si a vazut acestea Iuda, sora sa cea necredincioasa.
  ⁸ Si desi am lasat pe fiica lui Israel cea necredincioasa pentru atatea fapte de desfranare si i-am dat carte de despartire, am vazut ca necredincioasa ei sora, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus si ea sa se desfraneze.
  ⁹ Si prin nerusinarea desfranarilor ei a pangarit tara si s-a desfranat cu pietrele si cu lemnele.
¹⁰ Peste toate acestea Iuda, necredincioasa sora a fiicei lui Israel, nu s-a intors la Mine din toata inima sa, ci numai din prefacatorie", zice Domnul.
¹¹ Apoi iarasi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasa s-a dovedit ca e mai dreapta decat Iuda cea lepadata de Dumnezeu.
¹² Mergi de vesteste cuvintele acestea la miazanoapte si zi: Intoarce-te, necredincioasa fiica a lui Israel, zice Domnul, ca nu voi varsa asupra voastra mania Mea, pentru ca sunt milostiv si nu Ma voi mania pe veci, zice Domnul.
¹³ Recunoaste-ti insa vinovatia ta, caci te-ai abatut de la Domnul Dumnezeul tau si te-ai desfranat cu dumnezei straini sub tot arborele umbros si glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul.
¹⁴ Intoarceti-va, voi copii cazuti de la credinta, zice Domnul, ca M-am unit cu voi si va voi lua cate unul de cetate si cate doi de semintie si va voi aduce in Sion.
¹⁵ Apoi va voi da pastori dupa inima Mea, care va vor pastori cu stiinta si pricepere.
¹⁶ Cand va veti inmulti si veti ajunge mult roditori pe pamant, in zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O, chivotul asezamantului Domnului". Nimeni nu se va mai gandi la el, nimeni nu-si va mai aduce aminte de el, nimanui nu-i va mai parea rau de el, nimeni nu va mai face altul.
¹⁷ In vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului si toate popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului si nu se vor mai purta dupa indaratnicia inimii lor celei rele.
¹⁸ In zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel si se vor duce impreuna din tara de la miazanoapte, in tara pe care am dat-o Eu mostenire parintilor vostri.
¹⁹ Eu Mi-am zis: Cum sa te pun pe tine in numarul fiilor si sa-ti dau tara cea placuta, care este mostenirea cea mai frumoasa a multimii poporului? Dar iarasi Mi-am zis: Tu Ma vei numi Tata al tau si nu te vei mai departa de Mine.
²⁰ Insa tocmai cum femeia necredincioasa insala pe iubitul sau, asa si voi, casa lui Israel, v-ati purtat cu inselaciune fata de Mine, zice Domnul.
²¹ Glas se aude pe inaltimi, s-aude plansul jalnic al fiilor lui Israel, care se tanguiesc pentru ca si-au stricat caile lor si au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
²² Intoarceti-va, copii razvratiti, si Eu voi vindeca neascultarea voastra! Ziceti: Iata venim la Tine, ca Tu esti Domnul Dumnezeul nostru.
²³ Cu adevarat in desert ne-am pus nadejdea in dealuri si in multimea muntilor; cu adevarat, in Domnul Dumnezeul nostru este mantuirea lui Israel.
²⁴ Din tineretea noastra aceasta uraciune a mancat ostenelile parintilor nostri: oile lor, boii lor, fiii lor si fiicele lor.
²⁵ Iar noi zacem in rusinea noastra si ocara noastra ne acopera, pentru ca am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru, si noi si parintii nostri din tineretea noastra si pana in ziua de astazi si n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".

CAPITOLUL 4
Sfatuiri si amenintari.

  ¹ De vrei sa te intorci, Israele, zice Domnul, intoarce-te la Mine si, de vei departa uraciunile de la fata Mea, nu vei mai rataci.
  ² Daca tu vei jura: "Viu este Domnul!", in adevar, in judecata si in dreptate, neamurile se vor binecuvanta si se vor lauda in El.
  ³ Caci asa zice Domnul catre barbatia lui Iuda si ai Ierusalimului: "Arati-va ogoare noi si nu mai semanati prin spini!
  ⁴ Barbati ai lui Iuda si locuitori ai Ierusalimului, taiati-va imprejur pentru Domnul si lepadati invartosarea inimii voastre, ca nu cumva sa izbucneasca mania Mea ca focul si sa arda nestinsa din pricina rautatii faptelor voastre.
  ⁵ Spuneti acestea in Iuda si le vestiti in Ierusalim! Graiti si trambitati cu trambita prin tara! Strigati tare si ziceti:
  ⁶ "Adunati-va si sa intram in cetatea cea intarita!" Inaltati steagul spre Sion, fugiti si nu va opriti, ca iata aduc de la miazanoapte necaz si nevoie mare!
  ⁷ Iata, iese leul din desisul sau si pierzatorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul sau, ca sa pustiiasca pamantul tau; cetatile tale vor fi stricate si fara locuitori.
  ⁸ De aceea incingeti-va cu sac, plangeti si va tanguiti, ca iutimea maniei Domnului nu se va abate de la voi.
  ⁹ In ziua aceea, zice Domnul, va Incremeni inima regelui si inima capeteniilor; preotii se vor ingrozi si proorocii se vor mira".
¹⁰ Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amagit-ai Tu oare pe poporul acesta si Ierusalimul, cand ai zis: Veti avea pace, si iata sabia a ajuns pana la suflet?"
¹¹ In vremea aceea se va zice poporului acestuia si Ierusalimului: "Iata vine vant arzator din muntii cei pustii asupra fiicei poporului Meu si vine nu pentru a vantura, nici pentru a curati graul;
¹² Dar va veni dintr-acolo de la Mine vant mai puternic decat acesta si voi rosti judecata Mea asupra lor.
¹³ Iata, se va ridica, cum se ridica norii; carutele lui vor fi ca furtuna si caii lui mai iuti decat vulturii". Vai de noi, caci vom fi prapaditi!
¹⁴ Ierusalime, spala raul din inima ta, ca sa te izbavesti! Pana cand se vor salaslui in tine cugete necredincioase?
¹⁵ Ca iata se aude glas de la Dan si vestea pieirii din muntii lui Efraim:
¹⁶ "Spuneti popoarelor si vestiti Ierusalimului ca din tara departata vin impresuratori si scot strigate impotriva cetatilor lui Iuda".
¹⁷ Ca paznicii campului, asa l-au inconjurat pe Israel de jur imprejur, pentru ca el s-a razvratit impotriva Mea, zice Domnul.
¹⁸ Caile tale si faptele tale, Israele, ti-au pricinuit acestea; din pricina necredinciosii tale fi-a venit acest amar, care a strabatut pana la inima ta".
¹⁹ Inima mea! Inima mea! Ma doare inima pana in adanc! Tulburatu-s-a inima mea in mine si nu pot tacea, ca tu, suflete al meu, auzi glasul trambitei, auzi strigatul de razboi.
²⁰ Nenorocire peste nenorocire: tot pamantul se pustieste si fara de veste mi s-au stricat corturile si intr-o clipeala salasurile mele.
²¹ Oare mult imi este dat sa vad steagul si sa aud sunetul trambitei?
²² Si toate acestea sunt numai pentru ca poporul Meu e fara minte si nu Ma cunoaste, sunt copii nepriceputi si n-au intelegere; sunt priceputi numai la rele, iar binele nu stiu sa-l faca.
²³ Ma uit peste tara si iata este ruinata si pustie;
²⁴ Caut la ceruri si iata nu este lumina pe ele; privesc la munti si iata ca ei tremura si dealurile toate se clatina.
²⁵ Ma uit si iata nu este nici un om si toate pasarile cerului au fugit.
²⁶ Ma uit si iata Carmelul este o pustietate si toate cetatile lui sunt arse cu foc de la fata Domnului si au pierit de la fata maniei Lui.
²⁷ Ca asa a zis Domnul: "Toata tara va fi pustiita, dar nu o voi nimici de tot.
²⁸ Va plange de aceasta pamantul si cerurile sus se vor intuneca, pentru ca Eu am zis, Eu am hotarat si nu Ma voi cai, nici Ma voi intoarce de la aceasta.
²⁹ De strigatele calaretilor si ale arcasilor tara intreaga este pusa pe fuga; toti vor fugi in padurile cele dese si se vor sui pe stanci; toate cetatile vor fi parasite si nici un locuitor nu va mai fi in acestea.
³⁰ Si tu, pustiito, ce vei face? Chiar cand te-ai imbraca in purpura, chiar daca te-ai gati cu podoabe de aur si ti-ai sulemeni ochii cu dresuri, in zadar te-ai face frumoasa, ca iubitii tai te dispretuiesc si vor numai viata.
³¹ Cand aud glas ca de femeie ce naste, aud geamat ca al uneia ce naste pentru intaia oara: este glasul fiicei Sionului; ea geme si intinde mana, zicand: "O, vai de mine, mi se istoveste sufletul inaintea ucigasilor!"

CAPITOLUL 5
Faradelegile Ierusalimului au trecut peste masura.

  ¹ "Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, cercetati si cautati prin pietele lui: nu cumva veti gasi vreun om, macar unul, care pazeste dreptatea si cauta adevarul?
  ² Caci Eu as cruta Ierusalimul. Chiar cand ei zic: "Viu este Domnul", ei jura mincinos.
  ³ O, Doamne, ochii Tai nu privesc ei oare la adevar? Tu ii bati si ei nu simt durerea; Tu ii pierzi si ei nu vor sa ia invatatura; si-au facut obrazul mai vartos ca piatra si nu vor sa se intoarca.
  ⁴ Si mi-am zis: "Poate ca acestia sunt niste bieti nenorociti! Sunt niste prosti, pentru ca nu cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului lor.
  ⁵ Voi merge deci la cei mari si voi grai cu acestia, ca ei stiu calea Domnului; legea Dumnezeului lor". Dar si acestia cu totii au sfaramat jugul si au rupt catusele.
  ⁶ De aceea ii va lovi leul din padure si lupul din pustiu ii va rapi; leopardul le va fi pazitor cetatilor lor; care din ei va iesi va fi sfasiat, ca s-au inmultit faradelegile lor si lepadarile de credinta au sporit.
  ⁷ Cum, adica, sa te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tai M-au parasit si se jura pe dumnezei care n-au fiinta. Eu i-am saturat, iar ei au facut desfranare, umbland in grup prin casele desfranatelor.
  ⁸ Ei sunt cai ingrasati si fiecare din ei necheaza dupa femeia aproapelui sau.
  ⁹ E cu putinta sa nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, si Duhul Meu sa nu se razbune asupra unui popor ca acesta?
¹⁸ Suiti-va pe zidurile lui si le daramati, dar nu de tot, ci stricati numai crestele lor, pentru ca acestea nu sunt ale Domnului;
¹¹ Caci casa lui Israel si casa lui Iuda s-au purtat fata de Mine cu multa necredinta, zice Domnul.
¹² Au tagaduit pe Domnul si au zis: "El nu este si nenorocirea nu va veni asupra noastra; si nu vom vedea nici sabie, nici foamete!
¹³ Proorocii sunt vant si nu este in acestia cuvantul Domnului. De aceasta si ei sa aiba parte!"
¹⁴ De aceea, asa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru ca voi graiti asemenea vorbe, iata voi face cuvintele Mele foc in gura ta, iar pe poporul acesta il voi face lemne s-l va mistui focul acesta.
¹⁵ Casa lui Israel, iata voi aduce asupra voastra un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a carui limba tu nu o stii si nu vei intelege ce graieste el.
¹⁶ Tolba lui e ca un mormant deschis si ai lui toti sunt viteji;
¹⁷ si vor manca aceia secerisul tau si painea ta; vor manca pe fiii tai si pe fiicele tale; vor manca oile tale si boii tai; vor manca strugurii tai si smochinele tale si vor trece prin sabie cetatile tale cele intarite in care tu te increzi.
¹⁸ Dar nici in zilele acelea nu va voi pierde cu totul, zice Domnul.
¹⁹ Si de veti zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci sa ti se raspunda: Pentru ca M-ati parasit pe Mine si ati slujit la dumnezei straini, in tara voastra, de aceea veti sluji la dumnezei straini intr-o tara care nu este a voastra.
²⁰ Spuneti aceasta in casa lui Iacov, vestiti-o in Iuda si ziceti:
²¹ Ascultati acestea, popor nebun si fara inima! Ei au ochi si nu vad, urechi au, dar nu aud.
²² Au doar nu va temeti de Mine, zice Domnul, si nu tremurati inaintea Mea? Eu am pus nisipul hotar imprejurul marii si hotar vesnic, peste care nu se va trece. Desi valurile ei se infurie, nu pot sa-l biruiasca si, desi ele se arunca, nu pot sa-l treaca.
²³ Dar poporul acesta are inima indarjita si razvratita:
²⁴ Razvratitu-s-au si s-au dus si n-au zis in inima lor: "Sa ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, Care ne da la vreme ploaie timpurie si tarzie si ne pastreaza saptamanile hotarate ale culesului".
²⁵ Faradelegile voastre au schimbat aceasta si pacatele voastre au departat acest bine de la voi.
²⁶ Ca se afla necredinciosi prin poporul Meu, care pandesc ca prinzatorii de pasari, se ascund la pamant, pun curse si prind pe oameni.
²⁷ Cum sunt cotetele pline de pasari, asa sunt casele lor pline de inselatorie;
²⁸ Prin aceasta s-au ridicat si s-au imbogatit ei, s-au facut grasi si cu pielea lucioasa si in rele au trecut orice masura;
²⁹ Nu fac dreptate nimanui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate saracului si huzuresc. E cu putinta oare sa nu pedepsesc acestea si sa nu Ma razbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul.
³⁰ Lucruri inspaimantatoare se petrec in tara aceasta:
³¹ Proorocii profetesc minciuni, preotii invata ca si ei, si poporului Meu ii place aceasta. Dar la urma ce veti face?"

CAPITOLUL 6
Vestirea navalirii unui neam strain.

  ¹ Fugiti, fiii lui Veniamin, fugiti din Ierusalim, trambitati cu trambita in Tecoa si dati semne prin focuri la Bethacherem, ca iata se iveste de la miazanoapte o nenorocire si zdrobire mare!
  ² Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasa si gingasa.
  ³ Pastorii vor veni la ea cu turmele lor, isi vor intinde corturile imprejurul ei si va paste fiecare partea sa.
  ⁴ Pregatiti razboi impotriva ei! Sculati-va si haideti spre miazazi! Vai! Ziua este spre sfarsit si iata se lasa umbrele serii.
  ⁵ Dar sculati-va si hai sa mergem noaptea si sa stricam palatele ei.
  ⁶ Caci asa zice Domnul Savaot: "Taiati copaci si faceti val impotriva Ierusalimului; aceasta cetate trebuie pedepsita, pentru ca in ea se afla numai nedreptate.
  ⁷ Cum arunca izvorul apa din sine, asa arunca si ea din sine rautate; in ea se aude impilare si jaf si pururea se vad inaintea fetei Mele dureri si rani.
  ⁸ Intelepteste-te, Ierusalime, ca sa nu se departeze sufletul Meu de la tine si ca sa nu te fac pustietate si pamant nelocuit".
  ⁹ Asa zice Domnul Savaot: "Pana la sfarsit  se vor culege ramasitele lui Israel, cum se culege via; lucreaza cu mana ta si iti umple panerul, ca si culegatorul de struguri.
¹⁰ Cu cine sa vorbesc si cui sa vestesc, ca sa auda? Ca iata urechea lor este netaiata imprejur si nu pot sa ia aminte; si iata, cuvantul Domnului a ajuns de ras la ei si nu gasesc in el nici o placere.
¹¹ De aceea sunt plin de mania Domnului si n-o mai pot tine in mine; o voi varsa deci asupra copiilor pe ulite si asupra adunarii tinerilor, ca vor fi luati si barbat si femeie, si cel in varsta si cel incarcat de zile;
¹² si casele lor vor trece la altii; tot asa si tarinele si femeile. Pentru ca voi intinde mana Mea asupra locuitorilor tarii acesteia, zice Domnul,
¹³ Pentru ca fiecare din ei, de la mic pana la mare, este robit de lacomie si, de la prooroc pana la preot, toti se poarta mincinos.
¹⁴ Ei leaga ranile poporului meu cu nepasare si zic: "Pace! Pace!" Si numai pace nu este!
¹⁵ Dar se rusineaza ei, oare, cand fac uraciuni? Nu, nu se rusineaza deloc, nici rosesc. De aceea vor cadea printre cei cazuti si se vor prabusi in ziua in care ii voi pedepsi, zice Domnul.
¹⁶ Asa zice Domnul: "Opriti-va de la caile voastre! Priviti si intrebati de caile celor de demult; de calea cea buna si mergeti pe dansa si veti afla odihna sufletelor voastre.
¹⁷ Pus-am pazitori peste voi si am zis: Ascultati sunetul trambitei!
¹⁸ Iar ei au zis: Nu vom asculta! Asadar, asculta, poporule, si afla, adunare, ce are sa se intample cu acestia.
¹⁹ Asculta, pamantule: Iata voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, ca n-au ascultat cuvintele Mele si legea Mea au lepadat-o.
²⁰ La ce Imi este buna tamaia care vine din Seba si scortisoara din tara departata? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc si jertfele voastre Imi sunt neplacute".
²¹ De  aceea asa zice Domnul: "Iata pun inaintea poporului acestuia piedici si se vor poticni de ele deodata si parintii si copiii, vecinul si prietenii lui, si vor pieri".
²² Asa zice Domnul: "Iata vine un popor din tara de la miazanoapte, un popor mare se ridica de la marginile pamantului si ai sai tin in mana arcul si sulita.
²³ Si sunt cruzi si neindurati; glasul lor mugeste ca marea si vin pe cai, gata sa lupte ca un singur om, impotriva ta, fiica Sionului".
²⁴ Noi am auzit de ei si ne-au slabit mainile de spaima; ne-au cuprins groaza si dureri ca ale femeii ce naste.
²⁵ Sa nu iesiti la camp, nici la drum sa nu plccati, caci sabia dusmanilor si groaza sunt pretutindeni.
²⁶ Fiica poporului Meu, incinge-te cu sac si-ti presara cenusa pe cap; tanguieste-te ca dupa moartea singurului tau fiu! Plangi amar, ca fara de veste va veni pierzatorul asupra voastra!
²⁷ Turn te-am pus in mijlocul poporului Meu si stalp, ca sa afli si sa urmaresti drumul lor.
²⁸ Acestia cu totii sunt razvratiti, indarjiti si semanatori de clevetiri; sunt arama si fier, toti sunt niste stricati.
²⁹ Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc si turnatorul in zadar a topit, ca cei rai nu s-au ales.
³⁰ Argint de lepadat se vor numi, ca Domnul i-a lepadat".

CAPITOLUL 7
Desarta incredere a lui Israel. Amenintarile lui Dumnezeu.

  ¹ Cuvantul ce a fost de la Domnul catre Ieremia: "Stai in usa templului Domnului si rosteste acolo cuvantul acesta si zi:
  ² Ascultati cuvantul Domnului, toti barbatii lui Iuda, care intrati pe aceasta poarta ca sa va inchinati Domnului!
  ³ Asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Indreptati-va caile si faptele voastre si va voi lasa sa traiti in locul acesta!
  ⁴ Nu va incredeti in cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului".
  ⁵ Iar daca va veti indrepta cu totul caile si faptele voastre, daca veti face judecata cu dreptate intre om si parasul lui,
  ⁶ Daca nu veti stramtora pe strain, pe orfan si pe vaduva, nu veti varsa sange nevinovat in locul acesta si nu veti merge dupa alti dumnezei spre pieirea voastra,
  ⁷ Atunci va voi lasa sa traiti in locul acesta si pe pamantul acesta, pe care l-am dat parintilor vostri din neam in neam.
  ⁸ Iata, va incredeti in cuvinte mincinoase, care nu va vor aduce folos.
  ⁹ Cum? Voi furati, ucideti si faceti adulter; jurati mincinos, tamaiati pe Baal si umblati dupa alti dumnezei, pe care nu-i cunoasteti,
¹⁰ Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea in templul Meu, asupra caruia s-a chemat numele Meu, si ziceti: "Suntem izbaviti", ca apoi sa faceti iar toate ticalosiile acelea?
¹¹ Templul acesta, asupra caruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, in ochii vostri pestera de talhari? Iata, Eu am vazut aceasta, zice Domnul.
¹² Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde facusem altadata sa locuiasca numele Meu, si vedeti ce am facut Eu cu el, pentru necredinta poporului Meu Israel!
¹³ Si acum, de vreme ce ati facut toate faptele acestea, zice Domnul, si Eu v-am grait dis-de-dimineata si n-ati ascultat, v-am chemat si n-ati raspuns,
¹⁴ De aceea si cu templul acesta, asupra caruia s-a chemat numele Meu si in care voi va puneti increderea, si cu locul pe care vi l-am dat voua si parintilor vostri, voi face tot asa, cum am facut cu Silo;
¹⁵ Va voi lepada de la fata Mea, cum am lepadat pe toti fratii vostri, toata semintia lui Efraim.
¹⁶ Tu insa nu te ruga pentru acest popor si nu inalta rugaciune si cerere pentru dansii, nici nu mijloci inaintea Mea, ca nu te voi asculta.
¹⁷ Nu vezi tu ce fac ei prin cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului?
¹⁸ Copiii aduna lemne, iar parintii atata focul si femeile framanta aluatul ca sa faca turte pentru zeita cerului si sa savarseasca turnari in cinstea altor dumnezei, ca sa Ma raneasca pe Mine.
¹⁹ Dar oare pe Mine Ma ranesc ei - zice Domnul - si nu pe ei insisi, spre rusinea lor?"
²⁰ De aceea, asa zice Domnul Dumnezeu: Iata se revarsa mania Mea asupra locului acestuia, asupra oamenilor si dobitoacelor, asupra copacilor, asupra tarinii si asupra roadelor pamantului, si se vor aprinde si nu se vor mai stinge".
²¹ Asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adaugati-le la jertfele voastre si mancati carne;
²² Ca parintilor vostri nu le-am vorbit si nu le-am dat porunca in ziua aceea, in care i-am scos din pamantul Egiptului, pentru arderea de tot si pentru jertfa;
²³ Ci iata porunca pe care ti-am dat-o: Sa ascultati glasul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Imi veti fi poporul Meu, si sa umblati pe toata calea pe care va poruncesc Eu, ea sa va fie bine.
²⁴ Dar ei n-au ascultat glasul Meu si nu si-au plecat urechea lor, ci au trait dupa pofta si indaratnicia inimii lor rele si s-au intors cu spatele catre Mine, iar nu cu fata.
²⁵ Din ziua cand parintii vostri au iesit din pamantul Egiptului si pana in ziua aceasta am trimis la voi pe toti robii Mei - proorocii - si i-am trimis in fiecare zi dis-de-dimineata;
²⁶ Dar ei nu M-au ascultat si nu si-au plecat urechea lor, ci si-au invartosat cerbicia si s-au purtat mai rau decat parintii lor.
²⁷ Si cand le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; si cand ii vei chema, nu-ti vor raspunde.
²⁸ Atunci sa le zici: Iata un popor care nu asculta glasul Domnului Dumnezeului sau si nu primeste invatatura! Credinta nu mai este; ea a disparut din gura lor.
²⁹ Tunde-ti parul tau si-l arunca, si ridica plangere pe munti, ca a lepadat Domnul si a parasit pe neamul care si-a atras mania Sa.
³⁰ Ca fiii lui Iuda fac rele inaintea ochilor Mei, zice Domnul, si si-au pus uraciunile lor in templul asupra caruia s-a chemat numele Meu ca sa-l pangareasca;
³¹ Si au zidit locurile inalte la Tofet, in valea fiilor lui Hinom, ca sa-si arda fiii si fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit si ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
³² De aceea, iata vin zile, zice Domnul, cand locul acesta nu se va mai chema Tofet si valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, si in Tofet se vor face inmormantari din pricina lipsei de loc.
³³ Si vor fi trupurile poporului acestuia hrana pasarilor cerului si fiarelor pamantului, si nu va fi cine sa le alunge.
³⁴ Si voi curma in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului glasul de bucurie si glasul de veselie, glasul mirelui si glasul miresei, pentru ca pamantul acesta va fi pustiu".

CAPITOLUL 8
Orbirea poporului si pedeapsa lui.

  ¹ "In vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda si oasele capeteniilor lui, oasele preotilor si proorocilor si oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
  ² Si vor fi aruncate inaintea soarelui si a lunii si inaintea intregii ostiri ceresti, pe care ei le-au iubit si carora au slujit si pe urma carora au umblat, pe care le-au cautat si carora s-au inchinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va ingropa, ci vor zacea ca gunoiul pe pamant.
  ³ Si toti ceilalti care vor ramane din acest neam rau vor dori moartea in locul vietii, in toate locurile, pe unde ii voi izgoni, zice Domnul.
  ⁴ Sa le mai spui de asemenea: Asa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoala, si cei ce ratacesc drumul nu se mai intorc?
  ⁵ De ce dar poporul acesta, Ierusalime, staruie in ratacire? De ce tine tare la minciuna si nu vrea sa se intoarca?
  ⁶ Privit-am si am ascultat, si iata-i nu spun adevarul, nu se caiesc de necredinta lor si nimeni nu zice: "Vai, ce am facut?" Fiecare se intoarce la calea sa, ca un cal ce se arunca in batalie.
  ⁷ Pana si barza isi stie vremea sa hotarata sub cer; si turturica si randunica si cocorul iau aminte la timpul cand trebuie sa vina;
  ⁸ Iar poporul Meu nu cunoaste hotararea Domnului. Cum puteti voi sa ziceti: "Suntem intelepti si avem legea Domnului?" Caci iata, pana cea mincinoasa a carturarilor a prefacut-o in minciuna.
  ⁹ S-au facut de ocara inteleptii, au turbat si s-au prins in curse; iata, au lepadat cuvantul Domnului si atunci unde este intelepciunea lor?
¹⁰ De aceea, pe femeile lor le voi da altora si ogoarele lor le voi trece altor stapanitori, pentru ca ei cu totii, de la mic pana la mare, se dedau la jaf, si de la prooroc pana la preot, toti insala,
¹¹ Si leaga rana fiicei poporului Meu cu nepasare, zicand: "Pace, pace!" si pace nu este.
¹² Se rusineaza ei, oare, cand fac ticalosii? Nu se rusineaza deloc, nici nu rosesc. De aceea vor cadea printre cei ce cad si se vor prabusi cand ii voi pedepsi, zice Domnul.
¹³ Ii voi culege cu totul, zice Domnul, si nu va ramane nici o bobita pe vita si nici o smochina in smochin, si va cadea si frunza si, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei".
¹⁴ De ce sedem noi oare? Adunati-va si haideti in cetatile cele intarite, ca sa pierim acolo; ca Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotarat la pieire si ne da sa bem apa cu fiere, pentru ca am gresit inaintea Domnului.
¹⁵ Asteptam pace si iata nu este nici un bine; asteptam timpul vindecarii, si iata groaza.
¹⁶ De la Dan se aude ropotul cailor si de nechezatul puternic al armasarilor se cutremura tot pamantul; iata vin si vor pustii pamantul si tot ce este pe el, cetatea si locuitorii ei.
¹⁷ "Caci iata voi trimite asupra voastra serpi si scorpii, impotriva carora nu este descantec, si va vor musca, zice Domnul.
¹⁸ Cand Ma voi mangaia Eu de scarba Mea? Mi s-a amarat inima in Mine.
¹⁹ Iata, aud plansul fiicei poporului Meu din tara departata, zicand: "Oare nu mai este Domnul in Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele sau?" - "De ce M-au impins ei oare la manie cu idolii lor cei straini si de nimic?" - zice Domnul.
²⁰ Secerisul a trecut, vara este pe sfarsite si noi tot nu suntem izbaviti:
²¹ De durerea fiicei poporului meu sunt indurerat, umblu posomorat si groaza m-a cuprins.
²² Au doara nu mai este balsam in Galaad? Au doara nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindeca fiica poporului Meu?

CAPITOLUL 9
Plangerea proorocului. Amenintari de la Dumnezeu.

  ¹ O, cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa plang ziua si noaptea pe cei loviti ai fiicei poporului meu?
  ² O, de mi-ar da cineva un adapost de calatori in pustiu, as parasi pe poporul meu si m-as duce de la ei, caci eu totii sunt niste desfranati si ceata de defaimatori!
  ³ "Ca un arc isi incordeaza limbile lor pentru minciuna si se intaresc pe pamant prin nedreptate, ca trec de la rau la mai rau si pe Mine nu Ma cunosc, zice Domnul.
  ⁴ Paziti-va fiecare de prietenul vostru si nu va incredeti in nici unul din fratii vostri, ca fiecare frate pune piedica celuilalt si fiecare prieten imprastie clevetiri.
  ⁵ Fiecare insala pe prietenul sau si nu spune adevarul; si-au deprins limba la minciuna si viclenesc pana obosesc.
  ⁶ Tu traiesti in mijlocul viclenilor si ei din pricina vicleniei nu Ma cunosc pe Mine", zice Domnul.
  ⁷ De aceea, asa zice Domnul Savaot: "Ii voi topi si-i voi incerca; oare ce altceva pot sa fac Eu cu fiica poporului Meu?
  ⁸ Limba lor este sageata ucigatoare si graieste viclenii; cu buzele lor graiesc prietenos catre aproapele lor, iar in inima ei fauresc catuse.
  ⁹ E cu putinta, oare, sa nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, si sufletul Meu sa nu se razbune pe un popor ca acesta?
¹⁰ Pentru munti voi ridica plangere si bocet si pentru pasunile pustiului ma voi tangui, pentru ca vor fi arse, si nimeni nu va mai umbla pe acolo si nu se va mai auzi glasul turmelor; de la pasarile cerului si pana la animale toate s-au imprastiat si s-au dus!
¹¹ Si voi face Ierusalimul o movila de pietre si salas sacalilor, iar cetatile lui Iuda le voi face pustietate fara locuitori".
¹² Cine este inteleptul, care sa priceapa, si cui a grait gura Domnului, ca sa spuna pentru ce a pierit tara si a fost arsa ca un pustiu, incat nimeni sa nu mai treaca prin ea?
¹³ Si Domnul a raspuns: "Pentru ca au parasit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, si n-au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas,
¹⁴ Ci au umblat dupa indaratnicia inimii lor si in urma lui Baal, cum i-au invatat parintii lor".
¹⁵ De aceea, asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea apa cu fiere, si-i voi risipi printre popoarele
¹⁶ Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici parintii lor, si voi trimite pe urma lor sabie pana ii voi pierde".
¹⁷ Asa zice Domnul Savaot: "Ganditi-va si chemati bocitoare ca sa boceasca; trimiteti la cele mai istete in asemenea lucru, ca sa vina!"
¹⁸ Sa se grabeasca dar a inalta o cantare de jale pentru noi, ca sa curga lacrimi din ochii nostri si din genele noastre sa curga apa.
¹⁹ Caci glas de plangere se aude din Sion, zicand: "Cat suntem de prapaditi si cat de cumplit batjocoriti, ca trebuie sa parasim tara, pentru ca locuintele noastre au fost daramate!
²⁰ Asadar, femei, ascultati cuvantul Domnului si sa ia aminte urechea voastra la cuvantul gurii Lui! invatati pe fiicele voastre a boci si una pe alta sa se invete cantece de bocet,
²¹ Ca iata moartea intra pe ferestrele noastre si da navala in casele noastre, ca sa piarda pe copiii din ulita si pe tinerii din piete;
²² Si vor cadea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor si ca snopii in urma seceratorului, si nu va fi cine sa-i stranga".
²³ Asa zice Domnul: "Sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa, sa nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat sa nu se laude cu bogatia sa;
²⁴ Ci de se lauda cineva, sa se laude numai cu aceea ca pricepe; si Ma cunoaste ca Eu sunt Domnul, Cel ce fac mila si judecata si dreptate pe pamant, caci numai aceasta este placut inaintea Mea, zice Domnul.
²⁵ Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi cerceta pe toti cei taiati si netaiati imprejur:
²⁶ Egiptul si Iuda, Edomul si pe fiii lui Amon, Moabul si pe toti locuitorii pustiului, care-si tund parul imprejurul fruntii lor, caci toate aceste popoare sunt netaiate imprejur, iar casa lui Israel toata este cu inima netaiata imprejur".

CAPITOLUL 10
Desertaciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului.

  ¹ Casa lui Israel, ascultati cuvantul ce vi-l graieste Domnul!
  ² Asa zice Domnul: "Nu deprindeti caile neamurilor si nu va ingroziti de semnele cerului, de care se ingrozesc neamurile;
  ³ Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
  ⁴ Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor.
  ⁵ Stau ca niste sperietori intr-o gradina cu pepeni si nu graiesc, sunt purtati pentru ca nu pot merge. Nu va temeti de ei, ca nu pot face rau, dar nici bine nu sunt in stare sa faca".
  ⁶ Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu si mare este puterea numelui Tau!
  ⁷ Cine nu se va teme de Tine, Imparate al neamurilor? Numai tie unuia se cuvine aceasta, pentru ca printre toti inteleptii neamului si in toate regatele lor nu este nimeni asemenea tie.
  ⁸ Dumnezeii neamurilor, toti pana la unul, sunt fara minte si fara pricepere; lemne lipsite de orice intelegere;
  ⁹ Argint prefacut in foi si adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de mester si de mana de turnator; haina de pe ei este de iacint si purpura: iarasi lucru de oameni iscusiti.
¹⁰ Iar Domnul este adevaratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu si imparat vesnic; de mania Lui tremura pamantul si neamurile nu pot suferi urgia Lui.
¹¹ Asadar sa ziceti neamurilor: "Dumnezeii, care n-au facut cerul si pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri;
¹² Iar Domnul a facut cerul cu puterea Sa, a intarit lumea cu intelepciunea Sa si cu priceperea Sa a intins cerurile.
¹³ La glasul Lui freamata apele in ceruri si El ridica norii de la marginile pamantului, faureste fulgerele in mijlocul ploii si scoate vanturile din vistieriile Sale.
¹⁴ Atunci se vede cat este de nestiutor omul, cu toata stiinta lui, si orice argintar se rusineaza de idolul sau, caci chipul turnat de el nu este decat minciuna; n-are nici o suflare in el.
¹⁵ Aceasta este desertaciune adevarata, rodul ratacirii, si la vremea pedepsei va pieri.
¹⁶ Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, ca Dumnezeul lui este facatorul a toate, iar Israel este toiagul mostenirii Lui; si numele Lui este Domnul Savaot.
¹⁷ O, tu, care esti impresurata, strange-ti de pe pamant avutia, ca asa zice Domnul:
¹⁸ "Iata de data aceasta voi arunca pe locuitorii tarii acesteia si-i voi mana la lac stramt, ca sa fie prinsi".
¹⁹ Atunci vei grai: "Vai mie din pricina ranii mele! Rana mea e dureroasa; insa imi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi indura!
²⁰ Cortul imi este pustiit si toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au parasit si nu mai sunt, si n-are cine sa-mi intinda cortul si sa-mi ridice panzele.
²¹ Pentru ca pastorii si-au iesit din minte si n-au cautat pe Domnul si de aceea s-au si purtat ei nebuneste si toata turma ei s-a risipit".
²² Iata, vine vuiet si zgomot mare din partea de miazanoapte ca sa pustiiasca cetatile lui Iuda si sa le faca locuinta sacalilor.
²³ Stiu, Doamne, ca nu este in voia omului calea lui, nici in voia celui ce merge, putinta sa-si indrepte pasii sai.
²⁴ Pedepseste-ma, Doamne, dar dupa dreptate si nu intru mania Ta, ca sa nu ma micsorezi.
²⁵ Varsa-ti iutimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc si asupra popoarelor care nu cheama numele Tau, ca acelea au mancat pe Iacov, l-au mistuit si l-au stins si locuintele lui le-au pustiit.

CAPITOLUL 11
Ruperea legaturii cu Dumnezeu. Sfat viclean impotriva proorocului.

  ¹ Cuvantul ce a fost de la Domnul catre Ieremia:
  ² "Asculta cuvintele legamantului acestuia si spune barbatilor lui Iuda si celor ce locuiesc in Ierusalim si le zi:
  ³ Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat sa fie omul care nu asculta cuvintele acestui legamant,
  ⁴ Pe care l-am dat Eu parintilor vostri cand i-am scos din pamantul Egiptului si din cuptorul cel de fier si le-am zis: Ascultati glasul Meu si faceti tot ce v-am poruncit, si veti fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru,
  ⁵ Ca sa implinesc juramantul cu care M-am jurat parintilor vostri, ca le voi da o tara in care curge lapte si miere, cum este astazi". Si eu am raspuns: "Asa, Doamne!"
  ⁶ Iar Domnul mi-a zis iarasi: "Vesteste toate cuvintele acestea in cetatile lui Iuda si pe ulitele Ierusalimului si zi: ascultati cuvintele lgamantului acestuia si le impliniti!
  ⁷ Caci am instiintat necontenit pe parintii vostri, din ziua in care i-am scos din tara Egiptului si pana astazi; i-am instiintat fara incetare si le-am zis: Ascultati glasul Meu!
  ⁸ Dar ei n-au ascultat si nu si-au plecat urechea, ci au umblat fiecare dupa inima sa cea rea si indaratnica. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse in legamantul acesta pe care l-am poruncit sa-l tina, si nu l-au tinut".
  ⁹ Si iarasi mi-a zis Domnul: "Intre barbatii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului se pune la cale razvratire;
¹⁰ Ei s-au intors iarasi la faradelegile stramosilor lor, care n-au voit sa asculte cuvintele Mele si au mers dupa dumnezei straini, slujind acelora. Casa lui Israel si casa lui Iuda au calcat legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu parintii lor.
¹¹ De aceea, asa zice Domnul: Iata voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea izbavi si, cand vor striga catre Mine, nu-i voi auzi.
¹² Atunci cetatile lui Iuda si locuitorii Ierusalimului vor alerga si vor striga catre dumnezeii pe care-i tamaiaza, dar aceia nu le vor ajuta in vremea nenorocirii lor.
¹³ Caci cate cetati ai, tot atatia dumnezei ai, Iuda, si cate uliti sunt in Ierusalim, tot atatea sunt si jertfelnicele celui de rusine, jertfelnicele pentru tamaierea lui Baal.
¹⁴ Tu insa nu te ruga pentru poporul acesta si nu inalta pentru e! rugaciune si cereri, caci nu voi auzi cand vor striga catre Mine in vremea nenorocirii lor.
¹⁵ Ce cauti, iubitul Meu popor, in templul Meu, cand in acesta se savarsesc atatea netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta cand, facand rau, te bucuri.
¹⁶ Maslin verde, impodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum in zgomotul cumplitei tulburari a aprins foc imprejurul lui si ramurile lui s-au stricat.
¹⁷ Domnul Savaot, Cel ce te-a sadit, a hotarat asupra ta nenorocirea pentru rautatea pe care casa lui Israel si casa lui Iuda si-au pricinuit-o singure, impingandu-Ma la manie prin tamaierea lui Baal".
¹⁸ Domnul mi-a descoperit ca sa stiu si mi-a aratat faptele lor.
¹⁹ Eu insa, ca un miel bland, dus la junghiere, nici nu stiam ca ei urzesc ganduri rele impotriva mea, zicand: "Sa-i punem lemn otravit in mancarea lui si sa-l smulgem de pe pamantul celor vii, pentru ca nici numele sa nu i se mai pomeneasca".
²⁰ Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecatorul cel drept, Care cercetezi inimile si rarunchii, da-mi sa vad razbunarea Ta asupra lor, pentru ca ti-am incredintat pricina mea.
²¹ Pentru aceasta, asa zice Domnul despre oamenii din Anatot care cauta sufletul meu si zic: "Nu mai prooroci in numele Domnului, ca sa nu mori de mainile noastre!"
²² De aceea, asa zice Domnul Savaot: "Iata, ii voi pedepsi si tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor si fiicele lor vor muri de foame;
²³ Nu va scapa niciunul, din ei, caci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, in anul cand ii voi pedepsi.

CAPITOLUL 12
Fericirea amagitoare a celor rai.

  ¹ De voi intra la judecata cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, si totusi, despre dreptate vreau sa graiesc cu Tine: "Pentru ce calea necredinciosilor este cu izbanda si pentru ce toti calcatorii de lege sunt in fericire?
  ² Tu i-ai sadit si ei au prins radacini, au crescut si au facut roade; Tu esti aproape numai de buzele lor, iar de inima lor esti departe.
  ³ Pe mine insa ma cunosti, Doamne, ma vezi si cercetezi daca inima mea este cu Tine. Osebeste-i dara, ca pe niste oi de junghiat, si pregateste-i pentru ziua junghierii.
  ⁴ Pana cand va jeli tara si iarba de prin toate tarinile se va usca? Dobitoacele si pasarile pier pentru necredinta locuitorilor ei, ca acestia zic: "Domnul nu vede caile noastre!"
  ⁵ "Daca alergand cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la intrecere cu caii? Si daca nu esti in siguranta intr-o tara pasnica, ce vei face in hatisurile Iordanului?
  ⁶ Ca si fratii tai si casa tatalui tau se poarta necredincios cu tine si striga tare in urma ta. Si chiar cand iti graiesc bine nu te increde in ei", zice Domnul.
  ⁷ "Parasit-am casa Mea si mostenirea Mea am lasat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu in mainile vrajmasilor ei.
  ⁸ Facutu-s-a mostenirea Mea pentru Mine ca un leu din padure, ridicandu-si glasul impotriva Mea, si de aceea am urat-o.
  ⁹ Mostenirea Mea s-a facut pentru Mine ca o pasare de prada pestrita, asupra careia au navalit din toate partile celelalte pasari de prada. Strangeti-va si va duceti toate fiarele campului, duceti-va si o mancati.
¹⁰ Multime de pastori au calcat via Mea, calcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubita au facut-o desert neroditor.
¹¹ Pustietate au facut-o, si ea, in pustiirea sa, plange inaintea Mea. Toata tara e pustiita, pentru ca pe nici un om nu-l doare inima de aceasta.
¹² Pe toate dealurile din pustiu au venit pradatori, ca sabia Domnului mistuie totul de la o margine la alta a tarii si nici un muritor n-are pace.
¹³ Semanat-au grau si au secerat spini! Muncit-au si n-au avut nici un folos! Rusinati-va dar de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveti din pricina maniei celei aprinse a Domnului!"
¹⁴ Asa zice Domnul despre toti vecinii mei cei rai, care napadesc asupra partii pe care El a dat-o de mostenire poporului Sau Israel: "Iata, ii voi smulge din tara lor si casa lui Iuda o voi inlatura din mijlocul lor.
¹⁵ Dar dupa ce ii voi smulge, iarasi ,i voi intoarce si-i voi milui si voi aduce pe fiecare la tarina sa si la ogorul sau.
¹⁶ Si daca vor invata ei caile poporului Meu, ca sa jure pe numele Meu, zicand: "Viu este Domnul", cum au invatat pe poporul Meu sa jure pe Baal, atunci vor fi asezati in mijlocul poporului Meu.
¹⁷ Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezradacina si voi pierde cu totul poporul acesta", zice Domnul.

CAPITOLUL 13
Prevestirea robiei Evreilor inchipuita prin braul de in si foalele sparte.

  ¹ Asa mi-a grait Domnul: "Mergi si-ti cumpara un brau de in si-l incinge peste mijlocul tau, dar in apa sa nu-l bagi!"
  ² Si am cumparat braul, dupa cuvantul Domnului, si l-am incins peste coapsele mele.
  ³ Apoi a fost cuvantul Domnului iarasi catre mine si mi-a zis:
  ⁴ "Ia braul, pe care l-ai cumparat si care este peste coapsele tale, si, sculandu-te, du-te la Eufrat si-l ascunde acolo in crapatura unei stanci!"
  ⁵ Si m-am dus si l-am ascuns la Eufrat, cum imi poruncise Domnul.
  ⁶ Iar dupa ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoala, du-te la Eufrat si ia de acolo braul, pe care ti-am poruncit sa-l ascunzi acolo!"
  ⁷ Si m-am dus la Eufrat, am sapat si am luat braul din locul unde-l ascunsesem; dar iata braul se stricase si nu mai era bun de nimic.
  ⁸ Atunci a fost cuvantul Domnului catre mine:
  ⁹ "Iata ce zice Domnul: Asa voi sfarama mandria lui Iuda si trufia cea mare a Ierusalimului.
¹⁰ Acest popor rau, care nu vrea sa asculte cuvintele Mele, ci traieste dupa indaratnicia inimii lui, merge pe urmele altor dumnezei si se inchina si slujeste lor, va fi ca braul acesta care nu este bun de nimic.
¹¹ Ca precum e braul aproape de coapsele omului, asa am apropiat Eu de Mine toata casa lui Israel si toata casa lui Iuda, zice Domnul, ca sa-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea si slava Mea, dar ei n-au ascultat.
¹² De aceea, spune-le cuvantul acesta: Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Si ei toti vor zice: Au doara noi nu stim ca tot urciorul se umple de vin?
¹³ Iar tu sa le spui: Asa zice Domnul: Iata, Eu voi umple cu vin pana la imbatare pe toti locuitorii tarii acesteia, pe regii care sed pe scaunul lui David, pe preoti, pe prooroci si, pe toti locuitorii Ierusalimului,
¹⁴ Si-i voi zdrobi pe unii de altii, pe parinti si pe fii laolalta, zice Domnul. Nu-i voi cruta si nu-i voi milui, nici Imi va fi mila ca sa-i pierd.
¹⁵ Ascultati si luati aminte! Nu fiti mandri, caci Domnul graieste:
¹⁶ Dati slava Domnului Dumnezeului vostru, pana nu vine intunericul si pana nu se lovesc picioarele voastre de muntii noptii. Voi veti astepta lumina, dar El o va preface in umbra mortii, o va preface in negura adanca.
¹⁷ Iar daca nu ascultati acestea, atunci sufletul meu va plange in locuri tainice mandria voastra si va plange amar si ochii mei vor varsa lacrimi, pentru ca turma Domnului va fi dusa in robie.
¹⁸ Spune regelui si reginei: Smeriti-va si sedeti mai jos, deoarece a cazut de pe capul vostru cununa slavei voastre!
¹⁹ Cetatile din Negheb sunt inchise si n-are cine le deschide. Iuda tot va fi dus in robie; in intregime va fi dus in robie.
²⁰ Ridicati-va ochii vostri si priviti pe cei ce vin de la miazanoapte! Unde este turma ce ti s-a dat, turma ta cea frumoasa?
²¹ Fiica Sionului, ce vei zice tu cand te vor cerceta, ca biruitori, cei pe care i-ai obisnuit sa-ti fie prieteni apropiati? Nu te vor cuprinde durerile ca pe femeia care naste?
²² Iar de vei zice in inima ta: "Pentru ce au venit peste mine acestea?" Ti se va raspunde: Pentru multimea nelegiuirilor tale ti s-au desfacut poalele si ti s-au dezgolit picioarele tale.
²³ Poate oare sa-si schimbe etiopianul pielea sa si leopardul petele sale? Asa si voi! Puteti oare sa faceti bine, cand sunteti deprinsi a face rau?
²⁴ De aceea Eu va voi spulbera ca pleava imprastiata de vantul pustiului.
²⁵ Fiica Sionului, iata soarta ta, plata razvratirii tale, masurata tie de Mine, zice Domnul, pentru ca M-ai uitat si ti-ai pus increderea in minciuna.
²⁶ De aceea ti se vor da poalele peste cap, ca sa se dezgoleasca rusinea ta.
²⁷ Vazut-am desfranarea ta si strigatele tale de placere, netrebniciile tale si uraciunile tale de pe dealuri si din camp. Vai tie, Ierusalime, tu esti necurat! Dar pana cand...?"

CAPITOLUL 14
Pedeapsa cu seceta si foamete. Rugaciunea proorocului.

  ¹ Cuvantul Domnului care a fost catre Ieremia in vremea secetei.
  ² Plange Iuda si portile Ierusalimului au cazut si stau innegrite pe pamant, si strigat se ridica din Ierusalim.
  ³ Cei mari trimit pe cei mici dupa apa; acestia merg la fantani, dar nu gasesc apa, si se intorc inapoi cu vasele goale; de aceea se rusineaza, rosesc si isi acopar capetele.
  ⁴ Ogoarele au crapat, pentru ca n-a fost ploaie pe pamant; de aceea plugarii isi acopera capetele si sunt tulburati.
  ⁵ Pana si cerboaica naste in camp si isi paraseste puii, pentru ca nu este iarba.
  ⁶ Si asinii salbatici stau in locuri inalte si inghit aer, ca sacalii, si ochii li s-au infundat, pentru ca n-au iarba.
  ⁷ Desi faradelegile noastre marturisesc impotriva noastra, dar Tu, Doamne, fa mila cu noi pentru numele Tau! Mare este abaterea noastra si am pacatuit inaintea Ta.
  ⁸ Nadejdea lui Israel si Izbavitorul lui la vreme de stramtorare, pentru ce esti ca un strain in tara aceasta si ca un trecator care se opreste pentru o noapte?
  ⁹ Pentru ce esti Tu ca un om fara vlaga si ca un razboinic care nu poate ajuta? Totusi Tu, Doamne, esti in mijlocul nostru si numele Tau este chemat asupra noastra: Nu ne lasa!
¹⁰ Asa zice Domnul catre poporul acesta: "Pentru ca le place sa rataceasca si nu-si cruta picioarele, de aceea Domnul nu mai gaseste placere in ei; pomeneste acum faradelegile lor si numeste pacatele lor".
¹¹ Apoi Domnul mi-a spus: "Tu sa nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui.
¹² De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot si prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete si cu molima ii voi pierde".
¹³ Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iata ce le graiesc proorocii: Nu veti vedea sabie si foamete nu va fi la voi, ci voi da in locul acesta pace necontenita".
¹⁴ Iar Domnul mi-a raspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase in numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu ie-am dat porunca si nici nu le-am grait; ci ei va vestesc vedenii mincinoase, proorociri desarte si inchipuiri ale inimii lor".
¹⁵ De aceea, asa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc in numele Meu, dar Eu nu i-am trimis; ei zic: "Sabie si foamete nu va fi in tara aceasta", dar de sabie si de foamete vor pieri acesti prooroci si poporul caruia au proorocit ei.
¹⁶ Va fi risipit pe ulitele Ierusalimului de foamete si de sabie, si nu va avea cine sa-i ingroape pe ei si pe femeile lor, pe fiii lor si pe fiicele lor, ca Eu voi varsa asupra lor rautatea lor.
¹⁷ si sa le mai spui cuvantul acesta: Ochii mei varsa lacrimi ziua si noaptea si nu se opresc! Caci cu bataie mare a fost batuta fecioara, fiica poporului Meu, si cu lovitura grea.
¹⁸ De ies in camp, iata numai oameni ucisi cu sabia! De intru in cetate, iata numai oameni istoviti de foame! Chiar si proorocul si preotul ratacesc prin tara fara sa stie unde merg".
¹⁹ Atunci am zis iarasi: "Lepadat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul Sionul? Pentru ce ne-ai lovit asa, incat nu mai avem leac? Asteptam pace, dar iata nu vine nimic bun! Asteptam vremea vindecarii, si iata grozavie!
²⁰ Marturisim, Doamne, necredinta noastra si faradelegile parintilor nostri, ca am pacatuit inaintea Ta. Nu ne lepada pe noi pentru numele Tau! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ti aminte si nu strica legamantul Tau cu noi!
²¹ Sunt oare printre dumnezeii deserti ai neamurilor datatori de ploaie? Sau poate oare cerul singur sa verse apa? Au nu esti Tu, Doamne Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? In Tine nadajduim, ca Tu faci toate!"

CAPITOLUL 15
Raspunsul Domnului. Plangerea proorocului.

  ¹ Si mi-a zis iarasi Domnul: "Chiar Moise si Samuel de ar sta inaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar indupleca spre poporul acesta. Izgoneste-i de la fata Mea, ca sa se duca.
  ² Iar de-ii vor zice: "Unde sa ne ducem?" sa le spui: Asa zice Domnul: "Cel randuit pentru moarte sa se duca la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, si cel pentru robie, in robie!
  ³ Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca sa-i taie, cainii, ca sa-i sfasie, pasarile cerului si fiarele campului, ca sa-i piarda.
  ⁴ Si-i voi da spre munca la toate regatele pamantului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, si pentru cele ce a facut el in Ierusalim.
  ⁵ Oare cui ii va parea rau de tine, Ierusalime, si cine-ii va arata mila sau cine va veni la tine si te va intreba de sanatate?
  ⁶ Pentru ca tu M-ai lasat, zice Domnul, si te-ai intors inapoi, de aceea-Mi voi intinde mana Mea asupra ta si te voi pierde, ca M-am saturat miluindu-te.
  ⁷ Cu vanturatoarea ii voi vantura la portile tarii, ii voi lipsi de copii si voi pierde pe poporul Meu, dar tot nu se vor intoarce din caile lor.
  ⁸ Vaduvele lor sunt mai multe decat nisipul marii. Voi aduce un pustiitor in plina amiaza asupra lor, asupra mamelor celor tinere, si va cadea asupra lor, fara de veste, frica si groaza.
  ⁹ Cea care nascuse sapte copii zace in neputinta, isi da duhul si-i apune soarele inca ziua fiind; este rusinata si ocarata. Pe cei ramasi ii voi da sabiei inaintea ochilor vrajmasilor lor", zice Domnul.
¹⁰ Vai de mine, mama, ca m-ai nascut sa fiu om de cearta si de pricina pentru toata tara! Nimanui n-am dat cu dobanda si nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobanda, si tot ma blestema toti.
¹¹ Zis-a Domnul: "Da, te voi intari pentru binele tau; singur voi conduce pe vrajmasul tau sa te roage la vreme de nenorocire si de restriste.
¹² Poate cineva sa rupa fierul, fierul de la miazanoapte si arama?
¹³ Averea ta si comorile tale le voi da prada fara plata, pentru toate pacatele tale, in toate hotarele tale;
¹⁴ Si le voi trimite cu vrajmasii tai intr-o tara pe care tu n-o cunosti, ca s-a aprins focul maniei Mele si va arde peste voi".
¹⁵ O, Doamne, Tu stii toate! Adu-ti aminte de mine, cerceteaza-ma si ma razbuna impotriva prigonitorilor mei! Nu ma pierde dupa indelungata Ta rabdare, stiind ca pentru Tine sufar ocara.
¹⁶ Aflat-am cuvintele Tale si le-am sorbit si cuvantul Tau a fost bucurie si veselie pentru inima mea, ca s-a chemat asupra mea numele Tau, Doamne Dumnezeul puterilor.
¹⁷ In adunarea celor ce rad n-am sezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mana Ta ce apasa asupra mea, ca Tu ma umplusesi de manie.
¹⁸ De ce este asa de grea boala mea si de ce rana mea este asa de greu de vindecat, incat nu sufera doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amagitor si ca o apa inselatoare?
¹⁹ Si la acestea Domnul mi-a raspuns asa: "De te vei intoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintai si vei sta inaintea fetei Mele; daca tu vei deosebi lucrul de pret de cel fara de pret, vei fi ca gura Mea; si nu te vei intoarce la ei, ci ei se vor intoarce la tine;
²⁰ Si te voi face pentru poporul acesta zid tare de arama. Vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui, pentru ca Eu sunt cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul.
²¹ Si te voi scapa din mana celor rai; te voi izbavi din mina asupritorilor".

CAPITOLUL 16 
O noua prevestire despre judecatile lui Dumnezeu. Robia si izbavirea poporului. 

  ¹ Si a fost cuvantul Domnului catre mine:
  ² "Sa nu-ii iei femeie si sa nu ai nici fii, nici fiice in locul acesta,
  ³ Deoarece asa graieste Domnul despre fiii si fiicele care se vor naste in locul acesta, despre mamele care ii vor naste si despre parintii care ii vor face pe pamantul acesta:
  ⁴ Vor muri de moarte grea si nu vor fi nici bociti, nici ingropati, ci vor fi ca gunoiul pe fata pamantului; vor fi pierduti prin sabie si foamete si trupurile lor vor fi mancarea pasarilor cerului si fiarelor pamantului".
  ⁵ Si iarasi a zis Domnul: "Sa nu intri in casa celor ce jelesc si sa nu te duci sa plangi si sa jelesti cu ei, caci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila si parerea de rau, zice Domnul.
  ⁶ Si vor muri cei mari si cei mici in pamantul acesta, si nu vor fi ingropati, si dupa ei nimeni nu va plange, nimeni nu-si va face taieturi, nici se va tunde pentru ei.
  ⁷ Nu se va frange pentru ei paine de jale ca mangaiere pentru cel mort; si nu li se va da cupa mangaierii ca sa bea dupa tatal lor si dupa mama lor.
  ⁸ De asemenea sa nu intri in casa ospatului, ca sa sezi cu ei sa mananci si sa bei, ca asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
  ⁹ Iata, voi curma in locul acesta chiar in zilele voastre si sub ochii vostri glasul bucuriei si glasul de veselie, glasul mirelui si glasul miresei.
¹⁰ Cand vei spune poporului acestuia toate acestea si cand ei iti vor zice: "Pentru ce a rostit Domnul asupra noastra aceasta mare nenorocire? Care este nedreptatea noastra si care este pacatul cu care am pacatuit noi inaintea Domnului Dumnezeului nostru?"
¹¹ Atunci sa le spui: Pentru ca parintii vostri M-au parasit, zice Domnul, si s-au dus dupa alti dumnezei, au slujit acelora si li s-au inchinat, iar pe Mine M-au parasit si legea Mea n-au pazit-o.
¹² Dar voi faceti inca si mai rau decat parintii vostri, si traiti fiecare dupa inima voastra cea rea si indaratnica si nu Ma ascultati.
¹³ De aceea va voi arunca din tara aceasta intr-o rara pe care n-ati cunoscut-o nici voi, nici parintii vostri, si veti sluji acolo ziua si noaptea la alti dumnezei, ca Eu nu va voi arata indurare.
¹⁴ Pentru ca vin zile, zice Domnul, cand nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din tara Egiptului",
¹⁵ Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din tara cea de la miazanoapte si din toate tarile in care-i izgonise", ca ii voi intoarce in tara pe care le-am daruit-o parintilor lor.
¹⁶ Iata, voi trimite multime de pescari, zice Domnul, si-i vor pescui; iar apoi voi trimite multime de vanatori, si-i vor vana de prin toti muntii, de pe toate dealurile si de prin crapaturile stancilor.
¹⁷ Pentru ca ochii Mei sunt asupra tuturor cailor lor, care nu sunt ascunse de la fata Mea, si nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele.
¹⁸ Si le voi rasplati mai intai pentru nedreptatea lor si pentru indoitul lor pacat, pentru ca au spurcat tara Mea eu starvurile grozaviilor lor si cu uraciunile lor au umplut mostenirea Mea".
¹⁹ Doamne, puterea mea, taria mea si scaparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni popoarele de la marginile pamantului si vor zice: "Numai minciuna au mostenit parintii vostri, idoli deserti, care nu sunt de nici un folos!"
²⁰ "Poate oare omul sa-si faca dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iata le voi arata acum, le voi arata mana Mea si puterea Mea si vor afla ca numele Meu este Domnul!"

CAPITOLUL 17 
Pedeapsa celor razvratiti. Cinstirea zilei a saptea. 

  ¹ "Pacatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu varf de diamant este sapat pe lespedea inimii lor si pe coarnele jertfelnicelor lor.
  ² Ca de copiii lor isi aduc aminte de jertfelnicele lor si de locurile de jertfa de pe sub copacii verzi si de pe varfurile dealurilor.
  ³ Ierusalime, muntele Meu, campul, avutia si toate comorile tale le voi da spre prada; voi da si locurile tale inalte din toate hotarele tale, pentru pacatele tale.
  ⁴ Si tu prin tine insuti te vei lipsi de mostenirea ta, pe care ti-am dat-o Eu si te voi da in robie vrajmasilor tai, in tara pe care tu n-o stii, pentru ca ai aprins focul maniei Mele si in veci va arde".
  ⁵ Asa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc si a carui inima se departeaza de Domnul.
  ⁶ Acela va fi ca ierburile pustiului si nu va vedea cand va veni binele, ci va locui in locurile arse ale pustiului, in pamant neroditor si nelocuit.
  ⁷ Binecuvantat fie omul care nadajduieste in Domnul si a carui nadejde este Domnul,
  ⁸ Deoarece acesta va fi ca pomul sadit langa ape, care-si intinde radacinile pe langa rau si nu stie cand vine arsita; frunzele lui sunt verzi, la timp de seceta nu se teme si nu inceteaza a rodi.
  ⁹ Inima omului este mai vicleana decat orice si foarte stricata! Cine o va cunoaste!
¹⁰ Eu, Domnul, patrund inima si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa roada faptelor lui.
¹¹ Prepelita cloceste ouale pe care nu le-a ouat; asa este si cel ce castiga avutie nedreapta, o lasa la jumatatea zilelor sale si la sfarsitul sau se va trezi ca este un nebun".
¹² Tronul slavei, inaltat de la inceput, este locul sfintirii noastre.
¹³ Tu, Doamne, esti nadejdea lui Israel! Toti cei ce Te parasesc se vor rusina, ca Tu ai zis: "Cei ce se departeaza de Mine vor fi scrisi pe pulbere, pentru ca au parasit pe Domnul, izvorul apei celei vii".
¹⁴ Vindeca-ma, Doamne, si voi fi vindecat; mantuieste-ma si voi fi mantuit, caci Tu esti lauda mea!
¹⁵ Iata acestea-mi zic ei: "Unde este cuvantul Domnului? Sa vina!"
¹⁶ Eu nu te-am indemnat totusi la mai rau, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu stii acestea; si ce a iesit din gura mea e descoperit inaintea fetei Tale.
¹⁷ Nu fi pricina de groaza pentru mine, ca Tu esti nadejdea mea in ziua stramtorarii.
¹⁸ Sa nu ma rusinez eu, ci sa se rusineze apasatorii mei; ei sa tremure, dar sa nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului si zdrobeste-i cu zdrobire indoita.
¹⁹ Asa mi-a zis Domnul: "Du-te si stai la poarta fiilor poporului, pe care intra regii lui Iuda, si pe care ies ei, si la toate portile Ierusalimului,
²⁰ Si le spune: Regii lui Iuda si tot Iuda si toii locuitorii Ierusalimului, care intrati pe portile acestea, ascultati cuvantul acesta:
²¹ Asa graieste Domnul: "Paziti-va sufletele si nu duceti sarcini in ziua de odihna, nici le bagati pe portile Ierusalimului;
²² Nu scoateti sarcini din casele voastre in ziua odihnei si nu va indeletniciti cu nici un fel de munca, ci sfintiti ziua odihnei, asa cum am poruncit Eu parintilor vostri,
²³ Care n-au ascultat si nu si-au plecat urechea, ci si-au invartosat neascultarea, ca sa nu indeplineasca si sa nu ia invatatura.
²⁴ De Ma veti asculta, zice Domnul, si nu veti aduce sarcini pe portile acestei cetati in ziua odihnei; ci veti sfinti ziua odihnei si nu va veti indeletnici in acea zi cu nici o munca,
²⁵ Atunci pe portile acestei cetati vor intra regi care sed pe scaunul lui David, in alai de care si de cai, ei si capeteniile ostirii lor, oamenii din Iuda si locuitorii Ierusalimului; si cetatea aceasta in veac va fi locuita.
²⁶ Si vor veni din cetatile lui Iuda, din imprejurimile Ierusalimului si din pamantul lui Veniamin, din ses, din munti si de la miazazi, si vor aduce arderi de tot si jertfe, prinoase si tamaie si jertfe de multumire in templul Domnului.
²⁷ Iar de nu Ma veti asculta ca sa sfintiti ziua odihnei si sa nu duceti sarcini, cand intrati pe portile Ierusalimului in ziua odihnei, voi aprinde foc la portile lui si va arde palatele Ierusalimului si nu se va stinge".

CAPITOLUL 18 
Vasul olarului si neascultarea poporului. 

  ¹ Cuvantul care a fost de la Domnul catre Ieremia si i-a zis:
  ² "Scoala si intra in casa olarului si acolo iti voi vesti cuvintele Mele!"
  ³ Si am intrat eu in casa olarului si iata acesta lucra cu roata si vasul pe care-l facea olarul din lut s-a stricat in mana lui; dar olarul a facut dintr-insul alt vas, cum a crezut ca-i mai bine sa-l faca.
  ⁴ Si a fost cuvantul Domnului iarasi catre mine si mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot sa fac si Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?
  ⁵ Iata, ce este lutul in mana olarului, aceea sunteti si voi in mana Mea, casa lui Israel!
  ⁶ Daca voi zice candva despre un popor, sau despre un rege, ca-l voi dezradacina, il voi sfarama si-l voi pierde;
  ⁷ Si daca poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va intoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi indeparta raul ce gandeam sa-i fac.
  ⁸ Sau daca voi zice despre un popor sau despre un rege ca-l voi intocmi si-l voi intari,
  ⁹ Si daca acela va face rele inaintea ochilor Mei si nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam sa-l fericesc.
¹⁰ Spune deci barbatilor lui Iuda si locuitorilor Ierusalimului: Asa zice Domnul: Iata, Eu va gatesc rele si uneltiri impotriva voastra. Asadar sa se intoarca fiecare de la calea lui cea rea; indreptati-va caile si purtarile voastre!
¹¹ Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trai dupa gandul nostru si ne vom purta fiecare dupa invartosarea inimii noastre celei rele".
¹² De aceea, asa zice Domnul: "Intrebati popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru? Lucruri peste masura de uracioase a facut fecioara lui Israel.
¹³ Paraseste oare zapada Libanului stanca muntelui? Ori seaca apele ce vin de departe si sunt reci si curgatoare?
¹⁴ Poporul Meu insa M-a parasit. Tamaiaza idoli, s-a poticnit in caile sale si a parasit caile cele vechi, ca sa umble pe poteci si pe drumuri nebatatorite, ca sa-si faca tara grozavie si batjocura vesnica,
¹⁵ Incat tot cel ce va trece prin aceasta sa se mire si sa clatine din cap.
¹⁶ Ii voi spulbera inaintea vrajmasilor ca vantul cel de la rasarit, si nu fata, ci spatele il voi intoarce spre ei in ziua necazului lor".
¹⁷ Zis-au ei: "Veniti sa uneltim impotriva lui Ieremia, ca nu va pieri legea din mana preotului, nici sfatul de la intelept, nici cuvantul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniti sa-l biruim cu limba si sa nu luam aminte la cuvintele lui!
¹⁸ Ia aminte la mine, Doamne, si auzi glasul potrivnicilor mei!
¹⁹ Se cuvine oare a rasplati cu rau pentru bine? Ei insa sapa groapa sufletului meu. Adu-ti aminte ca stau inaintea fetei Tale, ca sa graiesc bine de ei si ca sa abat de la ei mania Ta.
²⁰ Da dar pe fiii lor la foamete si pune-i sub sabie! Femeile lor sa fie fara copii si vaduve, barbatii lor sa fie loviti de moarte si tinerii lor sa fie ucisi cu sabia. in razboi.
²¹ Bocete sa se auda prin casele lor, cand fara de veste vei aduce ostiri asupra lor, ca sapa groapa ca sa ma prinda si pe ascuns au intins curse pentru picioarele mele.
²² Dar Tu, Doamne, stii tot ce uneltesc ei impotriva mea ca sa ma omoare! Nu ierta nedreptatea lor si pacatul lor nu-l sterge dinaintea fetei Tale! Doboara-i inaintea Ta si lucreaza impotriva lor la vremea maniei Tale!

CAPITOLUL 19 
Prevestirea daramarii Ierusalimului. 

  ¹ Asa a zis Domnul: "Mergi si cumpara o oala de lut de la olar; ia cu tine pe cei mai batrani din popor si din capeteniile preotilor si iesi in valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olariei.
  ² Acolo sa rostesti cuvintele pe care ti le voi spune si sa zici:
  ³ "Regi ai lui Iuda si locuitori ai Ierusalimului, ascultati cuvantul Domnului! Asa graieste Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iata voi aduce asa stramtorare asupra lacului acestuia, incat, auzind cineva, sa-i tiuie urechile,
  ⁴ Pentru ca M-au parasit, au instrainat lacul acesta si tamaiaza pe el alti dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici parintii lor si nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de sangele nevinovatilor si au facut inaltimi pentru Baal, ca sa arda pe fiii lor cu foc.
  ⁵ Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grait si ceea ce nici prin minte nu Mi-a trecut.
  ⁶ De aceea iata vin zile, zice Domnul, cand locul acesta nu se va mai chema Tofet sau valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii.
  ⁷ Voi pierde cu desavarsire pe Iuda si Ierusalimul in locul acesta si-i voi rapune cu sabia inaintea vrajmasilor lor si cu mana celor ce cauta sufletul lor, si voi da trupurile lor spre hrana pasarilor cerului si fiarelor pamantului.
  ⁸ Voi face cetatea aceasta pustie si batjocura. Tot cel ce va trece prin ea se va mira si va fluiera a pustiu, vazand toate ranile ei.
  ⁹ Si-i voi ospata cu carnea fiilor lor si cu carnea fiicelor lor; si va manca fiecare carnea aproapelui sau, fiind in impresurare si in stramtorare, cand ii vor stramtora vrajmasii lor si cei ce vor sa le ia viata.
¹⁰ Apoi sa spargi oala inaintea ochilor barbatilor acelora, care vor merge cu tine, si sa le zici:
¹¹ "Iata ce zice Domnul Savaot: Voi sfarama poporul acesta si cetatea aceasta, asa cum am sfaramat vasul olarului, care nu mai poate fi facut la loc, si-i vor ingropa in Tofet din pricina lipsei de loc pentru ingropare.
¹² Asa voi face cu locul acesta, zice Domnul, si cu locuitorii lui, si voi face cetatea aceasta ca Tofetul.
¹³ Si casele Ierusalimului si casele regilor lui Iuda vor fi necurate, ca Tofetul, pentru ca pe acoperisul tuturor caselor s-aduce tamaie intregii ostiri ceresti si se savarsesc turnari in cinstea dumnezeilor straini".
¹⁴ Si s-a intors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul sa prooroceasca, si a stat in curtea templului Domnului si a zis catre tot poporul:
¹⁵ "Asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iata voi aduce asupra cetatii acesteia si asupra celorlalte cetati toate nenorocirile pe care le-am rostit impotriva ei, pentru ca si-au invartosat inima si nu asculta cuvintele Mele".

CAPITOLUL 20 
Ieremia in temnita. Plangerea lui. 

  ¹ Auzind Pashurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor in templul Domnului, ca Ieremia a profetit aceste cuvinte,
  ² A lovit Pashurr pe Ieremia proorocul si l-a aruncat in temnita care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, in templul Domnului.
  ³ Dar a doua zi Pashurr a dat drumul lui Ieremia din temnita si Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeste Pashurr (Noroc din toate partile),  ci Magor Misabib (Spaima din toate partile),
  ⁴ Pentru ca asa zice Domnul: Iata, te voi face groaza si pentru tine insuti si pentru toti prietenii tai; acestia vor cadea de sabia vrajmasilor lor si ochii tai vor vedea aceasta. Si pe tot Iuda il voi da in mainile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon si-i va lovi cu sabia.
  ⁵ Si toata bogatia cetatii acesteia, toata agonisita ei, toate cele de pret ale ei si toate comorile regilor lui Iuda le voi da in mainile vrajmasilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua si le vor duce la Babilon.
  ⁶ Iar tu, Pashurr, cu toii cei ce traiesc in casa ta, va veti duce in robie si, mergand la Babilon, vei muri acolo si acolo vei fi ingropat si tu si toti prietenii tai, carora tu le-ai proorocit mincinos.
  ⁷ Doamne, Tu m-ai aprins si iata sunt inflacarat; Tu esti mai tare decat mine si ai biruit, iar eu in toate zilele sunt batjocorit si fiecare isi bate joc de mine;
  ⁸ Ca de cand vorbesc, scotand strigate impotriva silniciei si rostind pustiirea, cuvantul Domnului s-a prefacut in ocara pentru mine si in batjocura zilnica.
  ⁹ De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El si nu voi mai grai, in numele Lui!" Dar iata era in inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, inchis in oasele mele, si eu ma sileam sa-l infranez si n-am putut;
¹⁰ Ca am auzit ocari de la multi si amenintari din toate partile, zicand: "Parati-l si-l vom pari si noi!" Toti cei ce traiau in pace cu mine, ma pandesc sa vada nu cumva ma voi poticni, si ziceau: "Poate va cadea si-l vom birui si ne vom razbuna pe el!"
¹¹ Dar Domnul este cu mine, ca un aparator puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni si nu vor birui; se vor face de rusine, pentru ca n-au izbutit; ocara lor va fi vesnica si niciodata nu se va uita.
¹² Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate si patrunzi rarunchii si inimile, fa-ma sa vad razbunarea Ta asupra lor, ca tie ti-am incredintat pricina mea!
¹³ Cantati Domnului! Laudati pe Domnul, caci El izbaveste sufletul celui impilat din mana facatorilor de rele.
¹⁴ Blestemata fie ziua in care m-am nascut, ziua in care m-a nascut maica-mea sa nu fie binecuvantata.
¹⁵ Blestemat fie omul care a adus tatalui meu veste si a zis: "Ti s-a nascut fiu", si s-a bucurat mult de aceasta.
¹⁶ Intample-se omului aceluia ceea ce s-a intamplat cetatilor pe care le-a daramat Domnul si nu le-a crutat! Sa auda el dimineata bocet si la amiaza tanguire mare,
¹⁷ Ca nu m-a ucis chiar din pantece, ca mama mea sa-mi fi fost mormant si pantecele ei sa fi ramas vesnic insarcinat.
¹⁸ Pentru ce am iesit eu din pantece, ca sa vad suferinta si durere si ca zilele mele sa se sfarseasca in rusine?"

CAPITOLUL 21 
Sedechia cere sfat lui Ieremia, care vesteste robia Ierusalimului. 

  ¹ Cuvantul care a fost de la Domnul catre Ieremia, cand a trimis regele Sedechia la el pe Pashurr, fiul lui Malchia, si pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca sa-i zica:
  ² "Intreaba pentru noi pe Domnul, ca Nabucodonosor, regele Babilonului, ne face razboi. Poate ca va face Domnul cu noi ceva in felul minunilor Lui, ca sa se departeze de la noi".
  ³ Iar Ieremia le-a raspuns: "Asa sa spuneti lui Sedechia:
  ⁴ Domnul Dumnezeul lui Israel asa zice: "Iata, voi intoarce inapoi armele de razboi, care sunt in mainile voastre si cu care va luptati cu regele Babilonului si cu Caldeii, care va impresara pe din afara de ziduri, si le voi aduna in mijlocul cetatii acesteia;
  ⁵ Si voi lupta si Eu Insumi impotriva voastra cu mana intinsa si cu brat puternic, cu manie, cu urgie si cu multa furie.
  ⁶ Si voi lovi pe cei ce traiesc in cetatea aceasta de la oameni pana la animale si vor muri de ciuma cumplita.
  ⁷ Iar dupa aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile lui, pe popor si pe cei ce au ramas in cetatea aceasta pe urma ciumei, a sabiei si a foametei, ii voi da in mainile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si in mainile vrajmasilor lor si in mainile celor ce vor sa le ia viata; si acela ii va lovi cu ascutisul sabiei si nu-i va cruta, nici se va indura sa-i miluiasca.
  ⁸ Iar poporului acestuia spune-i: Asa zice Domnul: Iata, va pun inainte calea vietii si calea mortii:
  ⁹ Cine va ramane in cetatea aceasta, acela va muri de sabie si de foamete si de ciuma; iar cine va iesi si se va preda Caldeilor, care va impresoara, acela va trai si va fi luat ca prada,
¹⁰ Ca Eu Mi-am intors fata impotriva cetatii acesteia, zice Domnul, in rau, nu in bine; si va fi data in mainile regelui Babilonului, care o va arde cu foc.
¹¹ Iar casei regelui Sedechia sa-i spui: Ascultati cuvantul Domnului!
¹² Casa lui David, asa zice Domnul: Faceti judecata dis-de-dimineata si scapati pe cel asuprit din mana asupritorului, pentru ca sa nu izbucneasca mania Mea ca focul si pentru ca sa nu se aprinda din pricina faptelor voastre cele rele, asa incat nimeni sa n-o stinga.
¹³ Cetate a vaii si stanca din camp, iata sunt impotriva ta, zice Domnul! O, voi, care ziceti: "Cine se va ridica impotriva noastra si cine va intra in salasul nostru?"
¹⁴ Iata, sunt impotriva voastra! Dar Eu va voi pedepsi dupa roadele faptelor voastre, zice Domnul, si voi aprinde foc in padurea voastra si voi mistui totul imprejurul ei".

CAPITOLUL 22 
Prezicere impotriva imparatiei lui Iuda. 

  ¹ Asa a zis Domnul: "Coboara-te in casa regelui lui Iuda si rosteste cuvintele acestea si zi:
  ² Regele lui Iuda, cel ce sezi pe scaunul lui David, asculta cuvantul Domnului si tu si slugile tale si poporul tau, care intrati pe portile acestea!
  ³ Asa zice Domnul: Faceti judecata si dreptate si scoateti pe cel asuprit din mana asupritorului, nu asupriti si nu impilati pe strain, pe orfan si pe vaduva si sange nevinovat sa nu varsati in locul acesta!
  ⁴ Caci, de veti implini cuvantul acesta, vor intra pe portile casei acesteia regii cei ce sed in locul lui David, pe scaunul lui, si umbla in care si pe cai, vor intra si ei si slugile lor si poporul lor.
  ⁵ Iar de nu veti asculta cuvintele acestea, Ma jur pe Mine Insumi, zice Domnul, ca aceasta casa va ajunge pustie.
  ⁶ De aceea, asa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Imi esti si varf de Liban, dar te voi face pustietate si cetati nelocuite.
  ⁷ Si voi gati impotriva ta pierzatori, care vor avea fiecare arma sa si var taia cei mai frumosi cedri ai tai si-i vor arunca in foc.
  ⁸ Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta si vor zice unii catre altii: "Pentru ce a facut Domnul asa cu aceasta cetate mare?"
  ⁹ Si li se va raspunde: "Pentru ca locuitorii ei au parasit legamantul Domnului Dumnezeului lor, s-au inchinat la alti dumnezei si au slujit acelora".
¹⁰ Nu plangeti dupa mort si nu-l bociti, ci plangeti amar dupa cel dus in robie, ca acela nu se va mai intoarce si nu isi va mai vedea tara sa de nastere;
¹¹ Caci asa zice Domnul despre Salum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit dupa tatal sau, Iosia, si care a iesit din locul acesta: "Nu se va mai intoarce acolo,
¹² Ci va muri in locul acela unde a fost dus rob si nu va mai vedea pamantul acesta.
¹³ Vai de cel care isi zideste casa din nedreptate si isi face incaperi din faradelegi, care sileste pe aproapele sau sa-i lucreze degeaba si nu-i da plata lui,
¹⁴ Si care zice: "Am sa-mi fac casa mare si odai incapatoare, am sa fac ferestre, am sa le captusesc cu cedru si am sa le vopsesc cu rosu!
¹⁵ Ai ajuns tu, oare, rege ca sa te falesti cu palate cladite din lemn de cedru? Tatal tau n-a mancat oare si n-a baut? Israel a facut judecata si dreptate si de aceea i-a fost bine.
¹⁶ El a judecat pricina saracului si a nenorocitului si de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta inseamna a Ma cunoaste pe Mine? - zice Domnul.
¹⁷ Inima ta insa si ochii tai cauta numai la lucrul tau si la varsarea sangelui nevinovat; cauta sa faca numai impilare si silnicie.
¹⁸ De aceea, asa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plange, zicand: "Vai, fratele meu!" sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plange, zicand: "Vai, doamne!" sau: "Vai, cinstea ta!"
¹⁹ Ci el va fi ingropat ca un asin; il vor tari si-l vor arunca departe peste portile Ierusalimului.
²⁰ Urca-te pe Liban si striga, inalta-ti glasul de pe Vasan si striga de pe Abarim, ca s-au zdrobit toti prietenii tai.
²¹ In vremea propasirii tale Eu ti-am grait, dar tu ai zis: "Nu ascult!" Asa a fost purtarea ta chiar din tineretea ta si n-ai ascultat glasul Meu.
²² Pe toti pastorii tai ii va imprastia vantul, iar prietenii tai se vor duce in robie. Atunci vei fi rusinat si batjocorit pentru toate faptele tale cele rele.
²³ O, cel ce locuiesti pe Liban si-ti faci cuibul in cedri, cum vei geme tu, cand te vor ajunge chinurile ca durerile femeii ce naste!
²⁴ Precum e adevarat ca Eu traiesc, a zis Domnul, tot asa este de adevarat ca daca Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mana Mea cea dreapta, apoi si de acolo l-as smulge.
²⁵ Si te voi da in mainile celor ce vor sa-ti ia viata si in mainile celor de care tu te temi, in mainile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si in mainile Caldeilor;
²⁶ Si te voi arunca pe tine si pe mama ta, care te-a nascut, in .ara straina, unde nu v-ati nascut
²⁷ si veti muri acolo; iar in pamantul unde va dori sufletul vostru sa se intoarca, nu va veti mai intoarce".
²⁸ Au doara acest om, Iehonia, este faptura blestemata si lepadata? Sau este vas netrebnic? Pentru ce sunt aruncati, el si neamul lui, si inca intr-o tara pe care ei n-o stiau?
²⁹ O, tara, tara, tara, asculta cuvantul Domnului!
³⁰ Asa zice Domnul: "Scrieti pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit in zilele sale, pentru ca nimeni din neamul lui nu va mai sedea pe tronul lui David si sa domneasca peste Iuda!"

CAPITOLUL 23 
Pedeapsa asupra pastorilor necredinciosi si a profetilor mincinosi. 

  ¹ "Vai de parintii care pierd si imprastie oile turmei Mele, zice Domnul.
  ² De aceea, asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel catre pastorii care pasc pe poporul Meu: Ati risipit oile Mele si le-ati imprastiat si nu le-ati pazit; de aceea, va voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul.
  ³ Si voi aduna ramasitele turmei Mele din toate tarile prin care le-am risipit, le voi intoarce la staulele lor si vor naste si se vor inmulti.
  ⁴ Voi pune peste acestea pastori, care le vor paste si ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul.
  ⁵ Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David Odrasla dreapta si va ajunge rege si va domni cu intelepciune; va face judecata si dreptate pe pamant.
  ⁶ In zilele Lui, Iuda va fi izbavit si Israel va trai in liniste; iata numele cu care-L voi numi: "Domnul-dreptatea-noastra!"
  ⁷ De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, cand nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din tara Egiptului",
  ⁸ Ci: "Viu este Domnul, Care a scos si a adus neamul casei lui Israel din tara de la miazanoapte si din toate tarile in care ii risipise si vor trai in pamantul acesta".
  ⁹ Despre prooroci: "Mi se sfasie inima in mine si toate oasele mi se cutremura; sunt ca un am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul si pentru cuvintele Lui cele sfinte;
¹⁰ Pentru ca s-a umplut tara de desfranati si pentru ca plange tara sub blestem; uscatu-s-au pasunile in stepa; tinta alergaturii lor este faradelegea si tara lor este nedreptatea.
¹¹ Ca profetul si preotul sunt necredinciosi; si pana si in casa Mea am gasit rautatea lor, zice Domnul.
¹² De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase in intuneric; vor fi imbranciti si vor cadea acolo, caci voi aduce asupra lor nenorocirea in anul cand ii voi pedepsi, zice Domnul.
¹³ Si in proorocii Samariei am vazut nebunie, caci au profetit in numele lui Baal si au dus in ratacire pe poporul Meu Israel.
¹⁴ Dar in proorocii Ierusalimului am vazut grozavii: acestia fac desfranare si umbla cu minciuni, ajuta mainile facatorilor de rele, ca nimeni sa nu se intoarca de la necredinta sa; toti sunt pentru Mine ca Sodoma, si locuitorii lui ca Gomora.
¹⁵ De aceea, asa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea apa cu fiere, ca de la profetii Ierusalimului s-a intins necredinta in toata tara.
¹⁶ Asa zice Domnul Savaot: "Nu ascultati cuvintele proorocilor, care va profetesc, ca va inseala, povestindu-va inchipuirile inimii lor, si nimic din cele ale Domnului.
^{17.  Necontenit graiesc ei celor ce Ma dispretuiesc: "Domnul, a zis ca va fi pace peste voi". Si tuturor celor care urmeaza inima lor invartosata le zic: "Nici un rau nu va veni asupra voastra!"
18 Ca cine a luat parte la sfatul Domnului, ca sa vada si sa auda cuvantul Lui? Sau cine a luat aminte la cuvantul Lui ca sa-l vesteasca?
19 Iata vine furtuna Domnului cu iutime, vine furtuna mare si va cadea peste capetele necredinciosilor.
20 Mania Domnului nu se va potoli pana nu va implini si va infaptui planurile inimii Sale, si in zilele ce vin veti pricepe aceasta lamurit.
21 N-am trimis Eu pe proorocii acestia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profetit ei de la ei.
22 Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci sa vesteasca cuvintele Mele poporului Meu, sa faca sa se intoarca oamenii de la calea lor rea si de la faptele lor cele rele.
23 Au doara Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu?
24 Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?
25 Am auzit ce zic proorocii care profetesc minciuna in numele Meu. Ei zic: "Am visat, am vazut in vis".
26 Pana cand proorocii acestia vor spune minciuni si vor vesti inselatoria inimii lor?
27 Cred ei cu visele lor, pe care si le povestesc unul altuia, sa faca uitat, poporului Meu, numele Meu, asa cum au uitat parintii lor numele Meu pentru Baal?
28 Proorocul care a vazut vis, povesteasca-l ca vis, iar cel ce are cuvantul Meu, acela sa spuna cuvantul Meu adevarat. Ce legatura poate fi intre pleava si grauntele de grau curat, zice Domnul?
29 Cuvantul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarama stanca?
30 De aceea iata Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care fura cuvantul Meu unul de la altul.
31 Deoarece Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: "El a spus".
32 Tot Eu, zice Domnul, sunt impotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le povestesc pe acestea si duc pe poporul Meu la ratacire cu amagirile lor si cu lingusirile lor, desi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.
33 Deci, de te va intreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este amenintarea Domnului?" Sa le spui: "Ce amenintare? Am sa va inlatur", zice Domnul.
34 Iar daca un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este amenintarea Domnului", voi pedepsi pe omul acela si casa lui.
35 Asa sa ziceti unul catre altul si frate catre frate: "Ce-a raspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis Domnul?"
36 Iar cuvantul acesta: "Amenintare de la Domnul", de-acum sa nu-l mai intrebuintati, ca amenintare va fi unui astfel de om cuvantul lui, pentru ca stricati cuvintele Domnului celui viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru.
37 Asa sa zici proorocului: "Ce a raspuns Domnul?", sau: "Ce a zis Domnul?"
38 Si de veti mai zice: "Amenintare de la Domnul", apoi asa zice Domnul: Pentru ca spuneti acea vorba: "Amenintare de la Domnul" cand Eu am trimis sa vi se spuna: Nu mai ziceti "Amenintare de la Domnul",
39 De aceea, iata va voi uita cu totul si va voi parasi, si cetatea aceasta, pe care v-am dat-o voua si parintilor vostri, o voi lepada de la fata Mea,
40 Si voi pune asupra voastra ocara si necinste vesnica care nu se vor uita".}

CAPITOLUL 24 
Cele doua cosuri cu smochine si soarta viitoare a poporului. 

  ¹ Dupa ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda si pe capeteniile lui Iuda cu lemnarii si cu fierarii si i-a dus la Babilon, mi-a aratat Domnul vedenia aceasta: Iata erau doua cosuri cu smochine, asezate inaintea templului Domnului:
  ² Un cos era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele varatice, iar celalalt cos era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau manca.
  ³ Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia?" Si eu am zis: "Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, incat nu se pot manca de rele ce sunt".
  ⁴ Si a fost iarasi cuvantul Domnului catre mine si mi-a zis:
  ⁵ "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, asa voi privi cu bunavointa pe cei ai lui Iuda, dusi in robie, pe care i-am trimis din locul acesta in tara Caldeilor.
  ⁶ Si-Mi intorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, si-i voi intoarce in tara aceasta si nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sadi;
  ⁷ Le voi da inima ca sa Ma cunoasca pe Mine ca Eu sunt Domnul si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, ca se vor intoarce la Mine cu toata inima lor".
  ⁸ Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot manca, zice Domnul: Asa voi face sa ajunga Sedechia, regele lui Iuda, capeteniile lui si restul Ierusalimului, cei care au ramas in tara aceasta si cei care traiesc in tara Egiptului;
  ⁹ Il voi face pricina de groaza, o nenorocire pentru toate regatele pamantului, ca sa fie de ocara si de pilda, de batjocura si blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
¹⁰ Si voi trimite asupra lor sabie, foamete si ciuma, pana vor pieri din tara pe care le-o dadusem lor si parintilor lor".

CAPITOLUL 25 
Robia Babilonului si pedeapsa tuturor neamurilor. 

  ¹ Cuvantul care a fost catre Ieremia pentru tot poporul iudeu, in anul al patrulea al lui Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda sau in anul intai al lui Nabucodonosor, regele Babilonului
  ² Pe care cuvant l-a rostit proorocul Ieremia catre tot poporul iudeu si catre toti locuitorii Ierusalimului:
  ³ "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, si pana in ziua aceasta - timp de douazeci si trei de ani - a fost cuvantul Domnului catre mine. Si eu de dimineata pana seara v-am vorbit, dar voi n-ati ascultat.
  ⁴ Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toti robii Sai prooroci si voi n-ati ascultat, nici v-ati plecat urechea ca sa-i ascultati.
S. Vi s-a zis: Sa se intoarca fiecare de la calea sa cea rea si de la faptele sale cele urate, si veri trai in tara pe care Domnul a dat-o voua si parintilor vostri din veac in veac.
  ⁶ Si sa nu umblati dupa alti dumnezei, ca sa le slujiti si sa va inchinati lor, si sa nu Ma maniati cu faptele mainilor voastre, si nu va voi face nici un fel de rau.
  ⁷ Voi insa nu M-ati ascultat, zice Domnul, ci M-ati maniat eu faptele mainilor voastre, spre raul vostru.
  ⁸ De aceea, asa zice Domnul Savaot: Pentru ca n-ati ascultat cuvintele Mele,
  ⁹ Iata, voi trimite sa aduca toate neamurile de la miazanoapte, zice Domnul; si voi trimite la Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ca sa le aduca impotriva acestei tari si a locuitorilor ei si impotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1 voi inspaimanta, le voi face de ras si de ocara vesnica.
¹⁰ Nu vor mai putea avea glas de bucurie si glas de veselie, glasul mirelui si glasul miresei, uruitul pietrelor de moara si lumina sfesnicului.
¹¹ Toata tara aceasta va fi pustiita si jefuita; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului saptezeci de ani.
¹² Iar cand se vor implini saptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului si pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredinta lor, si tara Caldeilor o voi pedepsi si o voi face pustie pentru totdeauna.
¹³ Voi implini asupra tarii acesteia toate cuvintele Mele pe care le-am rostit impotriva ei; tot ce-i scris in cartea aceasta si ceea ce Ieremia a proorocit impotriva tuturor neamurilor.
¹⁴ Pentru ca si pe ele le vor robi multe popoare si regi mari si le voi rasplati dupa purtarea lor si dupa faptele mainilor lor.
¹⁵ Ca asa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mana Mea cupa aceasta cu vinul urgiei si adapa cu ea toate popoarele la care te voi trimite;
¹⁶ Acelea vor bea si se vor clatina si vor innebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite asupra lor!"
¹⁷ Si am luat cupa din mana Domnului si am dat sa bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis Domnul.
¹⁸ Ierusalimului si cetatilor lui Iuda, regilor lui si capeteniilor lui, spre pustiire si groaza, spre batjocura si blestem, precum se si vede astazi;
¹⁹ Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, capeteniilor lui si intregului popor al lui;
²⁰ La toata Arabia, tuturor regilor tarii Ut, tuturor regilor tarii Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului si ramasitelor din Asdod;
²¹ Edomului, Moabului si fiilor lui Amon;
²² Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului si regilor insulelor care sunt dincolo de mare:
²³ Dedanului si Temei, Buzului si tuturor care-si rad tamplele;
²⁴ Tuturor regilor Arabiei si tuturor regilor popoarelor amestecate, care locuiesc in pustiu;
²⁵ Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului si tuturor regilor Mediei;
²⁶ Tuturor regilor de la miazanoapte, de aproape sau de departe, unora si altora, si tuturor regatelor lumii, care se afla pe fata pamantului; iar regele Sisacului va bea dupa ei.
²⁷ Si sa le zici: "Asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Beti si va imbatati, varsati si cadeti si nu va ridicati la vederea sabiei pe care o trimit Eu asupra voastra!"
²⁸ Iar de nu vor vrea sa ia cupa din mana ta, ca sa bea, sa le zici:
²⁹ "Asa graieste Domnul Savaot: Trebuie sa beti numaidecat, pentru ca incep sa aduc nenorocire asupra cetatii acesteia, peste care s-a chemat numele Meu. Sa ramaneti voi nepedepsiti? Nu, nu veti ramane nepedepsiti, caci voi chema sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pamant", zice Domnul Savaot.
³⁰ De aceea prooroceste asupra lor toate cuvintele acestea si le zi: "Domnul va striga cu putere de sus si din locasul sfinteniei Sale Isi va ridica glasul Sau; va striga cu putere impotriva pasunii Sale; va striga, ca cei ce calca in teasc, tuturor celor ce locuiesc pe pamant.
³¹ Zgomotul va ajunge pana la marginea pamantului, caci Domnul deschide procesul neamurilor; intra la judecata cu tot trupul si pe cei nelegiuiti ii va da sabiei", zice Domnul.
³² Asa zice Domnul Savaot: "Iata nenorocirea se intinde de la neam la neam si vijelie mare se ridica de la marginile pamantului.
³³ Si in ziua aceea, cei loviti de Domnul vor zacea de la un capat la celalalt al pamantului si nu vor fi bociti, nici nu vor fi adunati si ingropati, ci vor sta ca gunoiul pe fata pamantului:
³⁴ Plangeti, pastori, si suspinati si tavaliti-va in cenusa, stapani ai turmei, ca s-au implinit zilele, ca sa fiii junghiati si imprastiati.
³⁵ Atunci veti cadea ca berbecii alesi. Nu va fi adapost pentru pastori, nici scapare pentru stapanii turmei.
³⁶ Ascultati strigatul pastorilor si urletul stapanilor turmei, ca Domnul a pustiit pasunea lor.
³⁷ Si campiile cele pasnice sunt pustiite de urgia maniei Domnului.
³⁸ Parasitu-si-a el locasul sau, ca un leu, si tara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului si de mania aprinsa a Domnului".

CAPITOLUL 26 
Proorocie despre surparea Ierusalimului si a templului Domnului. Ieremia in primejdie de moarte. 

  ¹ La inceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvantul acesta de la Domnul:
  ² "Asa zice Domnul: Stai in curtea templului Domnului si graieste tuturor cetatilor lui Iuda, care vin la inchinare in templul Domnului, toate cuvintele ce iti voi porunci sa le graiesti, sa nu lasi nici un cuvant.
  ³ Poate vor asculta si se vor intoarce de la calea cea rea si atunci Imi va parea rau de nenorocirea pe care aveam de gand sa le-o fac din cauza faptelor lor rele.
  ⁴ Si sa le spui: Asa zice Domnul: "Daca nu Ma veti asculta sa umblati dupa legea Mea, pe care v-am dat-o,
  ⁵ Si sa luati aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit dis-de-dimineata, si voi nu-i ascultati,
  ⁶ Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am facut cu silo, iar cetatea aceasta o voi da spre blestem tuturor popoarelor pamantului".
  ⁷ Preotii si proorocii si tot poporul au ascultat pe Ieremia, cand a grait el aceste cuvinte in templul Domnului.
  ⁸<