Pagina anterioara | Cuprins | Pagina urmatoare

CAPITOLUL 1
Facerea lumii.

  ¹ La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
  ² Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
  ³ Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina! Si a fost lumina.
  ⁴ Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
  ⁵ Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai.
  ⁶ Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa.
  ⁷ A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.
  ⁸ Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.
  ⁹ Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul.
¹⁰ Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
¹¹ Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa.
¹² Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
¹³ Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.
¹⁴ Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii,
¹⁵ Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. Si a fost asa.
¹⁶ A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele.
¹⁷ Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
¹⁸ Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
¹⁹ Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra.
²⁰ Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa.
²¹ A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
²² Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: "Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant!
²³ Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea.
²⁴ Apoi a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa.
²⁵ A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
²⁶ Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!"
²⁷ Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.
²⁸ Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!"
²⁹ Apoi a zis Dumnezeu: "Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra.
³⁰ Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa.
³¹ Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

CAPITOLUL 2
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie.

  ¹ Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor.
  ² Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut.
  ³ Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala.
  ⁴ Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul.
  ⁵ Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul.
  ⁶ Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului.
  ⁷ Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie.
  ⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
  ⁹ Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; ier in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului.
¹⁰ Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate.
¹¹ Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur.
¹² Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix.
¹³ Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus.
¹⁴ Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul.
¹⁵ Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
¹⁶ A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: "Din toti pomii din rai poti sa mananci,
¹⁷ Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!
¹⁸ Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el".
¹⁹ Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam.
²⁰ Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui.
²¹ Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne.
²² Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam.
²³ Si a zis Adam: "Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau.
²⁴ De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup.
²⁵ Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau.

CAPITOLUL 3
Caderea stramosilor in pacat. Pedeapsa. Fagaduinta lui Mesia.

  ¹ Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?"
  ² Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam;
  ³ Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!"
  ⁴ Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri!
  ⁵ Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul".
  ⁶ De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el.
  ⁷ Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte.
  ⁸ Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
  ⁹ Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?"
¹⁰ Raspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns".
¹¹ Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?"
¹² Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat".
¹³ Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis: QSarpele m-a amagit si eu am mancat".
¹⁴ Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale!
¹⁵ Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul".
¹⁶ Iar femeii i-a zis: "Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani".
¹⁷ Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu mananci", blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale!
¹⁸ Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului!
¹⁹ In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce".
²⁰ Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii.
²¹ Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat.
²² Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..."
²³ De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.
²⁴ Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii.

CAPITOLUL 4
Cain si Abel. Urmasii lor.

  ¹ Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis: "Am dobandit om de la Dumnezeu".
  ² Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant.
  ³ Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului.
  ⁴ Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul spre Abel si spre darurile lui,
  ⁵ Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata.
  ⁶ Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta?
  ⁷ Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!"
  ⁸ Dupa aceea Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la camp!" Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat.
  ⁹ Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a raspuns: "Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?"
¹⁰ si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant.
¹¹ Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta.
¹² Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant".
¹³ Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decat as putea-o purta.
¹⁴ De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide".
¹⁵ Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare.
¹⁶ Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden.
¹⁷ Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh.
¹⁸ Iar lui Enoh i s-a nascut Irad; lui Irad i s-a nascut Maleleil; lui Maleleil i s-a nascut Matusal, iar lui Matusal i s-a nascut Lameh.
¹⁹ Lameh si-a luat doua femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela.
²⁰ Ada a nascut pe Iabal; acesta a fost tatal celor ce traiesc in corturi, la turme.
²¹ Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatal tuturor celor ce canta din chitara si din cimpoi.
²² Sela a nascut si ea pe Tubalcain, care a fost faurar de unelte de arama si de fier. Si sora lui se chema Noema.
²³ Si a zis Lameh catre femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea.
²⁴ Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!"
²⁵ Adam a cunoscut iarasi pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut un fiu si i-a pus numele Set, pentru ca si-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
²⁶ Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.

CAPITOLUL 5
Neamurile patriarhilor de la Adam pana la Noe.

  ¹ Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu.
  ² Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut.
  ³ Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set.
  ⁴ Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.
  ⁵ Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit.
  ⁶ Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos.
  ⁷ Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice.
  ⁸ Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit.
  ⁹ Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan.
¹⁰ Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice.
¹¹ Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit.
¹² Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil.
¹³ Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice.
¹⁴ Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit.
¹⁵ Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared.
¹⁶ Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice.
¹⁷ Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit.
¹⁸ Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh.
¹⁹ Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.
²⁰ Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit.
²¹ Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem.
²² Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.
²³ Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.
²⁴ Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.
²⁵ Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh.
²⁶ Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice.
²⁷ Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit.
²⁸ Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu.
²⁹ Si i-a pus numele Noe, zicand: "Acesta ne va mangaia in lucrul nostru si in munca mainilor noastre, la lucrarea pamantului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!"
³⁰ Si a mai trait Lameh, dupa nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au nascut fii si fiice.
³¹ Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit.
³² Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet.

CAPITOLUL 6
Vestirea potopului. Facerea corabiei.

  ¹ Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice,
  ² Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit.
  ³ Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani!
  ⁴ In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime.
  ⁵ Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele,
  ⁶ I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant.
  ⁷ Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut".
  ⁸ Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu.
  ⁹ Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului.
¹⁰ Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet.
¹¹ Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii.
¹² Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamant.
¹³ Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: "Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant.
¹⁴ Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara.
¹⁵ Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti.
¹⁶ Sa faci corabiei o fereastra la un cot de la acoperis, iar usa corabiei sa o faci intr-o parte a ei. De asemenea sa faci intr-insa trei randuri de camari: jos, la mijloc si sus.
¹⁷ Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri.
¹⁸ Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai.
¹⁹ Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata.
²⁰ Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, din toate soiurile de animale dupa fel si din toate soiurile de taratoare dupa fel, din toate sa intre la tine cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana in viata impreuna cu tine.
²¹ Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care va hraniti; ingrijeste-te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea".
²² Si a inceput Noe lucrul si precum ii poruncise Domnul Dumnezeu asa a facut.

CAPITOLUL 7
Potopul.

  ¹ Dupa aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci in neamul acesta numai pe tine te-am vazut drept inaintea Mea.
  ² Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca.
  ³ De asemenea si din pasarile cerului sa iei: din cele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din toate pasarile necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa le pastrezi soiul pentru tot pamantul.
  ⁴ Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut".
  ⁵ Si a facut Noe toate cate i-a poruncit Domnul Dumnezeu.
  ⁶ Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani.
  ⁷ Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului.
  ⁸ Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se misca pe pamant
  ⁹ Au intrat la Noe in corabie perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
¹⁰ Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului.
¹¹ In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului;
¹² Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
¹³ In ziua aceasta a intrat Noe in corabie si impreuna cu dansul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui.
¹⁴ Din toate soiurile de fiare de pe pamant, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietati ce misunau pe pamant, din toate soiurile de zburatoare, din toate pasarile, din toate inaripatele
¹⁵ Si din tot trupul, in care se afla duh de viata, au intrat cu Noe in corabie, perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca.
¹⁶ Si cele ce au intrat cu Noe in corabie din tot trupul au intrat parte barbateasca si parte femeiasca, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a inchis Domnul Dumnezeu corabia pe din afara.
¹⁷ Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului.
¹⁸ Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei.
¹⁹ Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer.
²⁰ Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei.
²¹ Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
²² Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit.
²³ Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie.
²⁴ Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile.

CAPITOLUL 8
Incetarea potopului

  ¹ Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste.
  ² Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer.
  ³ Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina.
  ⁴ Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat.
  ⁵ Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor.
  ⁶ Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie,
  ⁷ Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant.
  ⁸ Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant.
  ⁹ Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la sine, in corabie.
¹⁰ Si asteptand inca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie,
¹¹ Si porumbelul s-a intors la el, spre seara, si iata avea in ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului.
¹² Mai zabovind inca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai intors.
¹³ Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului.
¹⁴ Iar in luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamantul era uscat.
¹⁵ Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis:
¹⁶ "Iesi din corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai.
¹⁷ Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la pasari si pana la animale, si toate vietatile ce se misca pe pamant, ca sa se imprastie pe pamant, sa se praseasca si sa se inmulteasca pe pamant".
¹⁸ Atunci a iesit Noe din corabie; si impreuna cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui;
¹⁹ Toate fiarele, toate animalele, toate pasarile si toate cate se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie.
²⁰ Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.
²¹ Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "Am socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut.
²² De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta!"

CAPITOLUL 9
Legamantul cu Noe. Curcubeul, semnul legamantului.

  ¹ Si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: "Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti!
  ² Groaza si frica de voi sa aiba toate fiarele pamantului; toate pasarile cerului, tot ce se misca pe pamant si toti pestii marii; caci toate acestea vi le-am dat la indemana.
  ³ Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde.
  ⁴ Numai carne cu sangele ei, in care e viata ei, sa nu mancati.
  ⁵ Caci Eu si sangele vostru, in care e viata voastra, il voi cere de la orice fiara; si voi cere viata omului si din mana omului, din mana fratelui sau.
  ⁶ De va varsa cineva sange omenesc, sangele aceluia de mana de om se va varsa, caci Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau.
  ⁷ Voi insa nasteti si va inmultiti si va raspanditi pe pamant si-l stapaniti! "
  ⁸ Si a mai grait Dumnezeu cu Noe si cu fiii lui, care erau cu el, si a zis:
  ⁹ "Iata Eu inchei legamantul Meu cu voi, cu urmasii vostri.
¹⁰ Si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, cu toate vietatile pamantului cate au iesit din corabie;
¹¹ Si inchei acest legamant cu voi, ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca sa pustiiasca pamantul".
¹² Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: "Iata, ca semn al legamantului, pe care-l inchei cu voi si eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi,
¹³ Pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant.
¹⁴ Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori,
¹⁵ Si-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura.
¹⁶ Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant!"
¹⁷ Si iarasi a zis Dumnezeu catre Noe: "Acesta este semnul legamantului, pe care Eu l-am incheiat intre Mine si tot trupul care este pe pamant".
¹⁸ Iar fiii lui Noe; care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet. Iar Ham era tatal lui Canaan.
¹⁹ Acestia sunt cei trei fii ai lui Noe si din acestia s-au inmultit oamenii pe pamant.
²⁰ Atunci a inceput Noe sa fie lucrator de pamant si a sadit vie.
²¹ A baut vin si, imbatandu-se, s-a dezvelit in cortul sau.
²² Iar Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si, iesind afara, a spus celor doi frati ai sai.
²³ Dar Sem si Iafet au luat o haina si, punand-o pe amandoi umerii lor, au intrat cu spatele inainte si au acoperit goliciunea tatalui lor; si fetele lor fiind intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor.
²⁴ Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau cel mai tanar,
²⁵ A zis: "Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!"
²⁶ Apoi a zis: "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob!
²⁷ Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca acesta in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga".
²⁸ Si a mai trait Noe dupa potop trei sute cincizeci de ani.
²⁹ Iar de toate, zilele lui Noe au fost noua sute cincizeci de ani si apoi a murit.

CAPITOLUL 10
Semintia si urmasii lui Noe.

  ¹ Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet, carora li s-au nascut fii dupa potop.
  ² Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meseh si Tiras.
  ³ Fiii lui Gomer au fost: Aschenaz, Rifat si Togarma.
  ⁴ Fiii lui Iavan au fost: Elisa, Tarsis, Chitim si Dodanim.
  ⁵ Din acestia s-au format multime de popoare, care s-au asezat in diferite tari, fiecare dupa limba sa, dupa neamul sau si dupa natia sa.
  ⁶ Iar fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan.
  ⁷ Fiii lui Cus au fost: Seba, Havila, Savta, Rama si Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Seba si Dedan.
  ⁸ Cus a mai nascut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintai viteaz pe pamant.
  ⁹ El a fost vanator vestit inaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se si zice: "Vanator vestit ca Nimrod inaintea Domnului Dumnezeu".
¹⁰ Imparatia lui, la inceput, o alcatuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad si Calne din tinutul Senaar.
¹¹ Din pamantul acela, el trecu in Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah
¹² Si Resen, intre Ninive si Calah. Aceasta e cetate mare.
¹³ Din Mitraim s-au nascut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim,
¹⁴ Patrusim, Casluhim - de unde au iesit Filistenii - si Caftorim.
¹⁵ Din Canaan s-au nascut: Sidon, intaiul-nascut al sau, apoi Het,
¹⁶ Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu,
¹⁷ Heveu, Archeu, Sineu,
¹⁸ Arvadeu, Temareu si Hamateu. Mai pe urma neamurile canaaneiene s-au raspandit.
¹⁹ Si tinuturile lor se intindeau de la Sidon, spre Gherara pana la Gaza, iar de aici spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim pana spre Lasa.
²⁰ Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familii, limba, tari si dupa natii.
²¹ De asemenea i s-au nascut fii si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber si fratele mai mare al lui Iafet.
²² Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud si Aram.
²³ Iar fiii lui Aram au fost: Ut, Hul, Gheter si Mas.
²⁴ Lui Arfaxad i s-a nascut Cainan; lui Cainan i s-a nascut Selah; lui Selah i s-a nascut Eber;
²⁵ Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul, si numele fratelui sau era Ioctan.
²⁶ Lui Ioctan i s-au nascut Almodad, Salef, Hatarmavet si Ierah;
²⁷ Hadoram, Uzal si Dicla;
²⁸ Obal, Abimael si Seba;
²⁹ Ofir, Havila si Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan.
³⁰ Salasurile lor se intindeau de la Mesa spre Sefar, pana la Muntele Rasaritului.
³¹ Acestia sunt fiii lui Sem dupa familii, dupa limba, dupa tari si dupa natii.
³² Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, dupa familii si dupa natii, si dintr-insii s-au raspandit popoarele pe pamant dupa potop.

CAPITOLUL 11
Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Semintia lui Sem.

  ¹ In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti.
  ² Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo.
  ³ Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var.
  ⁴ Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!"
  ⁵ Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
  ⁶ Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca.
  ⁷ Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul".
  ⁸ Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul.
  ⁹ De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului.
¹⁰ Iata acum istoria vietii neamului lui Sem: Sem era de o suta de ani, cand i s-a nascut Arfaxad, la doi ani dupa potop.
¹¹ Dupa nasterea lui Arfaxad, Sem a mai trait cinci sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
¹² Arfaxad a trait o suta treizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. Dupa nasterea lui Cainan, Arfaxad a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
¹³ Cainan a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Selah. Dupa nasterea lui Selah, Cainan a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
¹⁴ Selah a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Eber.
¹⁵ Iar dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait trei sute treizeci de ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
¹⁶ Eber a trait o suta treizeci si patru de ani si atunci i s-a nascut Peleg.
¹⁷ Iar dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait trei sute saptezeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
¹⁸ Peleg a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Ragav.
¹⁹ Iar dupa nasterea lui Ragav, Peleg a mai trait doua sute noua ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
²⁰ Ragav a trait o suta treizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Serug.
²¹ Iar dupa nasterea lui Serug, Ragav a mai trait doua sute sapte ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
²² Serug a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Nahor.
²³ Iar dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
²⁴ Nahor a trait saptezeci si noua de ani si atunci i s-a nascut Terah.
²⁵ Iar dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta doua zeci si cinci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit.
²⁶ Terah a trait saptezeci de ani si atunci i s-au nascut Avram, Nahor si Haran.
²⁷ Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nascut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a nascut Lot.
²⁸ Si a murit Haran inainte de Terah, tatal sau, in pamantul de nastere, in Urul Caldeii.
²⁹ Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatal Milcai si al Iscai.
³⁰ Sarai insa era stearpa si nu nastea copii.
³¹ Si a luat Terah pe Avram, fiul sau, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul sau, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul sau, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca sa mearga pana in tara Canaanului; dar au mers pana la Haran si s-au asezat acolo.
³² De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran.

CAPITOLUL 12
Chemarea lui Avram.

  ¹ Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu.
  ² Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare.
  ³ Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului".
  ⁴ Deci a plecat Avram, cum ii zisese Domnul, si s-a dus si Lot cu el. Avram insa era de saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran.
S. Si a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui sau, si toate averile ce agonisisera ei si toii oamenii, pe care-i aveau in Haran, si au iesit, ca sa mearga in tara Canaanului si au ajuns in Canaan.
  ⁶ Apoi a strabatut Avram tara aceasta de-a lungul pana la locul numit Sichem, pana la stejarul Mamvri. Pe atunci traiau in tara aceasta Canaaneii.
  ⁷ Acolo S-a aratat Domnul lui Avram si i-a zis: "tara aceasta o voi da urmasilor tai". Si a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se aratase.
  ⁸ De acolo a pornit el spre muntele care e la rasarit de Betel, si si-a intins acolo cortul asa, incat Betelul era la apus, iar Hai, la rasarit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului si s-a inchinat Domnului, Celui ce i Se aratase.
  ⁹ Apoi s-a ridicat Avram si de acolo si s-a indreptat spre miazazi.
¹⁰ Pe atunci s-a facut foamete in tinutul acela si s-a coborat Avram in Egipt, ca sa locuiasca acolo, pentru ca se intetise foametea in tinutul acela.
¹¹ Cand insa s-a apropiat Avram sa intre in Egipt, a zis catre Sarai, femeia sa: "Stiu ca esti femeie frumoasa la chip.
¹² De aceea, cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta-i femeia lui! Si ma vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lasa cu viata.
¹³ Zi deci ca-mi esti sora, ca sa-mi fie si mie bine pentru trecerea ta si pentru trecerea ta sa traiesc si eu!"
¹⁴ Iar dupa ce a sosit Avram in Egipt, au vazut Egiptenii ca femeia lui e foarte frumoasa.
¹⁵ Si au vazut-o si dregatorii lui Faraon si au laudat-o inaintea lui Faraon si au dus-o in casa lui Faraon;
¹⁶ Si pentru ea i-au facut bine lui Avram si avea el oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catari si camile.
¹⁷ Domnul insa a lovit cu batai mari si grele pe Faraon si casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram.
¹⁸ Si chemand Faraon pe Avram, i-a zis: "Ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca aceasta e sotia ta?
¹⁹ Pentru ce ai zis: Mi-e sora? Si eu am luat-o de femeie: Acum dar iata-ti femeia! Ia-ti-o si te du!"
²⁰ Si a dat Faraon porunca oamenilor sai pentru Avram, ca sa-l petreaca pe el si pe femeia lui si toate cate avea si pe Lot, care il insotea.

CAPITOLUL 13
Avram se desparte de Lot.

  ¹ Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot si cu toate cate avea, a pornit in partile de miazazi ale Canaanului.
  ² Avram insa era foarte bogat in vite, in argint si in aur.
  ³ Si a, inaintat Avram pe unde venise, de la miazazi spre Betel, pana la locul unde fusese mai inainte cortul sau, intre Betel si Hai,
  ⁴ Adica pana la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai inainte, si acolo a chemat Avram numele Domnului.
S. Si Lot, care umbla cu Avram, inca avea oi si vite mari si corturi.
  ⁶ Insa pamantul acela nu-i incapea sa stea impreuna, caci averile lor erau multe si nu-i incapea locul sa traiasca impreuna.
  ⁷ De aceea se intamplau certuri intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau in pamantul acela Canaaneii si Ferezeii.
  ⁸ Atunci a zis Avram catre Lot: "Sa nu fie sfada intre mine si tine, intre pastorii mei si pastorii tai, caci suntem frati.
  ⁹ Iata, nu e oare tot pamantul inaintea ta? Desparte-te dar de mine! Si de vei apuca tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stanga".
¹⁰ Si ridicandu-si Lot ochii, a privit toata campia Iordanului, care, inainte de a strica Domnul Sodoma si Gomora, toata pana la Toar era udata de apa, ca raiul Domnului, ca pamantul Egiptului.
¹¹ Deci si-a ales Lot tot tinutul din preajma Iordanului si a apucat Lot spre rasarit; si asa s-au despartit ei unul de altul.
¹² Avram a ramas sa locuiasca in pamantul Canaan, iar Lot s-a salasluit in cetatile din tinutul Iordanului si si-a intins corturile pana la Sodoma.
¹³ Iar oamenii Sodomei erau rai si tare pacatosi inaintea Domnului.
¹⁴ Deci a zis Domnul catre Avram, dupa ce s-a despartit Lot de dansul: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti acum, cauta spre miazanoapte, spre miazazi si rasarit si spre mare,
¹⁵ Ca tot pamantul, cat il vezi, ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie.
¹⁶ Voi face pe urmasii tai multi ca pulberea pamantului; de va putea cineva numara pulberea pamantului, va numara si pe urmasii tai.
¹⁷ Scoala si cutreiera pamantul acesta in lung si in lat, ca ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie".
¹⁸ Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului.

CAPITOLUL 14
Robirea lui Lot. Avram il scapa pe Lot si este binecuvantat de Melhisedec.

  ¹ Iar in zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului si ale lui Tidal, regele din Gutim,
  ² S-a intamplat sa faca acestia razboi cu Bera, regele Sodomei, cu Birsa, regele Gomorei, cu Sinab, regele Admei, cu Semeber, regele Teboimului, si cu regele din Bela sau Toar.
  ³ Toti acestia din urma s-au adunat in valea Sidim, unde e acum Marea cea Sarata.
  ⁴ Doisprezece ani statusera ei in robia lui Kedarlaomer, iar in anul al treisprezecelea s-au razvratit.
  ⁵ Si in al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer si regii, care tineau cu el, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, si pe Emimi la Save-Chiriataim;
  ⁶ Iar pe Horei i-a batut la muntele lor Seir si pana la El-Faran, care e langa pustiu.
  ⁷ Apoi, intorcandu-se de acolo, au venit la Ain-Mispat sau Cades si au batut toata tara Amalecitilor si pe toti Amoreii, care locuiau in Hataton-Tamar.
  ⁸ Atunci au iesit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Teboimului si regele Belei sau Toarului si s-au batut in valea Sidim
  ⁹ Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului si cu Arioc, regele Elasarului: patru regi impotriva a cinci.
¹⁰ Valea Sidimului insa era plina de fantani de smoala; si, fugind, regele Sodomei si regele Gomorei au cazut in ele, iar ceilalti au fugit in munti.
¹¹ Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei si Gomorei si toate bucatele lor si s-au dus.
¹² Cand s-au dus, au luat de asemenea si pe Lot, nepotul lui Avram, care traia in Sodoma, si toata averea lui.
¹³ Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram.
¹⁴ Auzind Avram ca Lot, rudenia sa, a fost luat in robie, a adunat oamenii sai de casa, trei sute optsprezece, si a urmarit pe vrajmasi pana la Dan.
¹⁵ Si navalind asupra lor noaptea, el si oamenii sai i-au batut si i-au alungat pana la Hoba, care este in stanga Damascului.
¹⁶ Si au intors toata prada luata din Sodoma, au intors si pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile si oamenii.
¹⁷ Si cand se intorcea Avram, dupa infrangerea lui Kedarlaomer si a regilor uniti cu acela, i-a iesit inainte regele Sodomei in valea Save, care astazi se cheama Valea Regilor.
¹⁸ Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt.
¹⁹ Si a binecuvantat Melhisedec pe Avram si a zis: "Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeu cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului.
²⁰ Si binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Preainalt, Care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!" Si Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuiala din toate.
²¹ Iar regele Sodomei a zis catre Avram: "Da-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!"
²² Avram insa a raspuns regelui Sodomei: "Iata, imi ridic mana spre Domnul Dumnezeul cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului,
²³ Ca nici o ata sau curea de incaltaminte nu voi lua din toate cate sunt ale tale, ca sa nu zici: "Eu am imbogatit pe Avram",
²⁴ Fara numai cele ce au mancat tinerii si ceea ce se cuvine a se imparti aliatilor mei, care au mers cu mine: Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-Si ia partea lor!"

CAPITOLUL 15
Credinta si dreptatea lui Avram

  ¹ Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: "Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!"
  ² Iar Avram a raspuns: "Stapane Doamne, ce ai sa-mi dai? Ca iata eu am sa mor fara copii si carmuitor in casa mea este Eliezer din Damasc".
  ³ Apoi Avram a adaugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fii, iata sluga mea va fi mostenitor dupa mine!"
  ⁴ Si indata s-a facut cuvantul Domnului catre el si a zis: "Nu te va mosteni acela, ci cel ce va rasari din coapsele tale, acela te va mosteni!"
  ⁵ Apoi l-a scos afara si i-a zis: "Priveste la cer si numara stelele, de le poti numara!" Si a adaugat: "Atat de multi vor fi urmasii tai!"
  ⁶ Si a crezut Avram pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca dreptate.
  ⁷ Si i-a zis iarasi: "Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca sa-ti dau pamantul acesta de mostenire".
  ⁸ Si a zis Avram: "Stapane Doamne pe ce voi cunoaste ca-l voi mosteni?"
  ⁹ Iar Domnul i-a zis: "Gateste-Mi o juninca de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturica si un pui de porumbel!"
¹⁰ Si a luat Avram toate aceste animale, le-a taiat in doua si a pus bucatile una in fata alteia; iar pasarile nu le-a taiat.
¹¹ Si navaleau pasarile rapitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.
¹² La asfintitul soarelui, a cazut peste Avram somn greu si iata l-a cuprins intuneric si frica mare.
¹³ Atunci a zis Domnul catre Avram: "Sa stii bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani;
¹⁴ Dar pe neamul acela, caruia ei vor fi robi, il voi judeca Eu si dupa aceea ei vor iesi sa vina aici, cu avere multa.
¹⁵ Iar tu vei trece la parintii tai in pace si vei fi ingropat la batraneti fericite.
¹⁶ Ei insa se vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut inca masura nelegiuirilor Amoreilor".
¹⁷ Iar dupa ce a asfintit soarele si s-a facut intuneric, iata un fum ca dintr-un cuptor si para de foc au trecut printre bucatile acelea.
¹⁸ In ziua aceea a incheiat Domnul legamant cu Avram, zicand: "Urmasilor tai voi da pamantul acesta de la raul Egiptului pana la raul cel mare al Eufratului;
¹⁹ Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,
²⁰ Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi,
²¹ Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei".

CAPITOLUL 16
Ismael.

  ¹ Sarai insa, femeia lui Avram, nu-i nastea. Dar avea ea o slujnica egipteanca, al carei nume era Agar.
  ² Atunci a zis Sarai catre Avram: "Iata m-a inchis Domnul, ca sa nu nasc. Intra dar la slujnica mea; poate vei dobandi copii de la ea!" Si a ascultat Avram vorba Saraii.
  ³ A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani dupa venirea lui Avram in pamantul Canaan, si a dat-o de femeie lui Avram, barbatul sau.
  ⁴ Si a intrat acesta la Agar si ea a zamislit; si vazand ca a zamislit, ea a inceput a dispretui pe stapana sa.
  ⁵ Atunci a zis Sarai catre Avram: "Nedreptate mi se face de catre tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la san, iar ea, vazand ca a zamislit, a inceput sa ma dispretuiasca. Dumnezeu sa judece intre mine si intre tine!"
  ⁶ Iar Avram a zis catre Sarai: "Iata, slujnica ta e in mainile tale, fa cu ea ce-ti place!" si Sarai a necajit-o si ea a fugit de la fata ei.
  ⁷ Si a gasit-o ingerul Domnului la un izvor de apa in pustiu, la izvorul de langa calea ce duce spre Sur.
  ⁸ si i-a zis ingerul Domnului: "Agar, slujnica Saraii, de unde vii si unde te duci?" Iar ea a raspuns: "Fug de la fata Saraii, stapana mea".
  ⁹ Si ingerul Domnului i-a zis iarasi: "Intoarce-te la stapana ta si te supune sub mana ei!"
¹⁰ Apoi i-a mai zis ingerul Domnului: "Voi inmulti pe urmasii tai foarte tare, incat nu se vor putea numara din pricina multimii.
¹¹ Iata, tu ai ramas grea - ii zise ingerul Domnului - si vei naste un fiu si-i vei pune numele Ismael, pentru ca a auzit Domnul suferinta ta.
¹² Acela va fi ca un asin salbatic intre oameni; mainile lui vor fi asupra tuturor si mainile tuturor asupra lui, dar el va sta darz in fata tuturor fratilor lui".
¹³ Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i graise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se talcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvazator), caci zicea ea: "N-am vazut eu, oare, in fata pe Cel ce m-a vazut?"
¹⁴ De aceea se numeste fantana aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se talcuieste: Izvorul Celui viu, Care m-a vazut), si se afla intre Cades si Bared.
¹⁵ Dupa aceea a nascut Agar lui Avram un fiu si Avram a pus fiului sau, pe care i-l nascuse Agar, numele Ismael.
¹⁶ Avram insa era de optzeci si sase de ani cand i-a nascut Agar pe Ismael.

CAPITOLUL 17
Taierea imprejur.

  ¹ Iar cand era Avram de nouazeci si noua de ani, i S-a aratat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fa ce-i placut inaintea Mea si fii fara prihana;
  ² Si voi incheia legamant cu tine si te voi inmulti foarte, foarte tare".
  ³ Atunci a cazut Avram cu fata la pamant, iar Dumnezeu a mai grait si a zis:
  ⁴ "Eu sunt si iata care-i legamantul Meu cu tine: vei fi tata a multime de popoare,
  ⁵ Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare.
  ⁶ Am sa te inmultesc foarte, foarte tare, si am sa ridic din tine popoare, si regi se vor ridica din tine.
  ⁷ Voi pune legamantul Meu intre Mine si intre tine si urmasii tai, din neam in neam, sa fie legamant vesnic, asa ca Eu voi fi Dumnezeul tau si al urmasilor tai de dupa tine.
  ⁸ Si-ti voi da tie si urmasilor tai pamantul in carte pribegesti acum ca strain, tot pamantul Canaanului, ca mostenire vesnica, si va voi fi Dumnezeu".
  ⁹ Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu si urmasii tai din neam in neam sa paziti legamantul Meu.
¹⁰ Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur.
¹¹ Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi.
¹² In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa sau cumparat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur in ziua a opta.
¹³ Numaidecat sa fie taiat imprejur cel nascut in casa ta sau cel cumparat cu argintul tau si legamantul Meu va fi insemnat pe trupul vostru, ca legamant vesnic.
¹⁴ Iar cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur, in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, caci a calcat legamantul Meu".
¹⁵ Dupa aceea a zis iarasi Dumnezeu catre Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, sa nu o mai numesti Sarai, ci Sarra sa-i fie numele.
¹⁶ Si o voi binecuvanta si-ti voi da din ea un fiu; o voi binecuvanta si va fi mama de popoare si regi peste popoare se vor ridica dintr-insa".
¹⁷ Avraam a cazut atunci cu fata la pamant si a ras, zicand in sine: "E cu putinta oare sa mai aiba fiu cel de o suta de ani? Si Sarra cea de nouazeci de ani e cu putinta oare sa mai nasca?"
¹⁸ Apoi a mai zis Avraam catre Domnul: "O, Doamne, macar Ismael sa traiasca inaintea Ta!"
¹⁹ Iar Dumnezeu a raspuns lui Avraam: "Adevarat, insasi Sarra, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac si Eu voi incheia cu el legamantul Meu, legamant vesnic: sa-i fiu Dumnezeu lui si urmasilor lui.
²⁰ Iata, te-am ascultat si pentru Ismael, si iata il voi binecuvanta, il voi creste si-l voi inmulti foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naste din el si voi face din el popor mare.
²¹ Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac, pe care-l va naste Sarra la anul pe vremea aceasta!"
²² Incetand apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a inaltat de la el.
²³ Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul sau, pe toii cei nascuti in casa sa, pe toti cei cumparati cu argintul sau si pe toti oamenii de parte barbateasca din casa lui Avraam si i-a taiat imprejur, chiar in ziua aceea, cum ii poruncise Dumnezeu.
²⁴ Si era Avraam de nouazeci si noua de ani, cand s-a taiat imprejur.
²⁵ Iar Ismael, fiul sau, era de treisprezece ani, cand s-a taiat imprejur.
²⁶ Avraam si Ismael, fiul sau, au fost taiati imprejur in aceeasi zi.
²⁷ Si cu ei au fost taiati imprejur toti cei de parte barbateasca din casa lui Avraam, nascuti in casa lui sau cumparati cu argint de la cei de alt neam.

CAPITOLUL 18
Avraam primeste pe Sfanta Treime la stejarul Mamvri:

  ¹ Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau.
  ² Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant.
  ³ Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau!
  ⁴ Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac.
  ⁵ Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"
  ⁶ Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!"
  ⁷ Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba.
  ⁸ Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.
  ⁹ Si l-au intrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iata, in cort!"
¹⁰ Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu". Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui.
¹¹ Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca.
¹² Si a ras Sarra in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"
¹³ Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: "Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?"
¹⁴ Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!"
¹⁵ Iar Sarra a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: "Ba, ai ras!"
¹⁶ Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca.
¹⁷ Domnul insa a zis: "Tainui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc sa fac?
¹⁸ Din Avraam cu adevarat se va ridica un popor mare si tare si printr-insul se vor binecuvanta toate neamurile pamantului,
¹⁹ Ca l-am ales, ca sa invete pe fiii si casa sa dupa sine sa umble in calea Domnului si sa faca judecata si dreptate; pentru ca sa aduca Domnul asupra lui Avraam toate cate i-a fagaduit".
²⁰ Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu.
²¹ Pogori-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu".
²² De acolo doi din Oamenii aceia, plecand, S-au indreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam statea inca inaintea Domnului.
²³ Si apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit?
²⁴ Poate in cetatea aceea sa fie cincizeci de drepti: pierde-i-vei, oare, si nu vei cruta tot locul acela pentru cei cincizeci de drepti, de se vor afla in cetate?
²⁵ Nu se poate ca Tu sa faci una ca asta si sa pierzi pe cel drept ca si pe cel fara de lege si sa se intample celui drept ce se intampla celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecatorul a tot pamantul va face, oare, nedreptate?"
²⁶ Zis-a Domnul: "De se vor gasi in cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toata cetatea si tot locul acela".
²⁷ Si raspunzand Avraam, a zis: "Iata, cutez sa vorbesc Stapanului meu, eu, care sunt pulbere si cenusa!
²⁸ Poate ca lipsesc cinci din cincizeci de drepti; poate sa fie numai patruzeci si cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toata cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gasi acolo patruzeci si cinci de drepti".
²⁹ Si a adaugat Avraam sa graiasca Domnului si a zis: "Dar de se vor gasi acolo numai patruzeci de drepti?" Si Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!"
³⁰ Si a zis iarasi Avraam: "Sa nu Se manie Stapanul meu de voi mai grai: Dar de se vor gasi acolo numai treizeci de drepti?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi gasi acolo treizeci".
³¹ Si a zis Avraam: "Iata, mai cutez sa vorbesc Stapanului meu! Poate ca se vor gasi acolo numai douazeci de drepti". Raspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douazeci".
³² Si a mai zis Avraam: "Sa nu se manie Stapanul meu de voi mai grai inca o data: Dar de se vor gasi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".
³³ Si terminand Domnul de a mai grai cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a intors la locul sau.

CAPITOLUL 19
Pieirea Sodomei.

  ¹ Cei doi Ingeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si vazandu-I, Lot s-a sculat inaintea Lor si s-a plecat cu fata pana la pamant
  ² Si a zis: "Stapanii mei, abateti-va pe la casa slugii Voastre, ca sa ramaneti acolo; spalati-Va picioarele, iar dimineata, sculandu-Va, Va veti duce in drumul Vostru". Ei insa au zis: "Nu, ci vom ramane in ulita".
  ³ Iar el I-a rugat staruitor si S-au abatut la el si au intrat in casa lui. Atunci el Le-a gatit mancare, Le-a copt azime si au mancat.
  ⁴ Dar mai inainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetatii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tanar pana la batran, au inconjurat casa,
  ⁵ Si au chemat afara pe Lot si au zis catre el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat sa maie la tine? Scoate-I ca sa-I cunoastem!"
  ⁶ Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si, inchizand usa dupa dansul,
  ⁷ A zis catre ei: "Nu, fratii mei, sa nu faceti nici un rau.
  ⁸ Am eu doua fete, care n-au cunoscut inca barbat; mai degraba vi le scot pe acelea, sa faceti cu ele ce veti vrea, numai Oamenilor acelora sa nu le faceti nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperisul casei mele!"
  ⁹ Iar ei au zis catre el: "Pleaca de aici! Esti un venetic si acum faci pe judecatorul? Mai rau decat Acelora iti vom face!" Si repezindu-se spre Lot, se apropiara sa sparga usa.
¹⁰ Atunci Oamenii aceia, care gazduiau in casa lui Lot, intinzandu-Si mainile, au tras pe Lot in casa la Ei si au incuiat usa;
¹¹ Iar pe oamenii, care erau la usa casei, i-au lovit cu orbire de la mic pana la mare, incat in zadar se chinuiau sa gaseasca usa.
¹² Apoi au zis cei doi Oameni catre Lot: "Ai tu pe cineva din ai tai aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul in cetate, scoate-i din locul acesta,
¹³ Ca Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem".
¹⁴ Atunci a iesit Lot si a grait cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui, si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din locul acesta, ca va sa piarda Domnul cetatea". Ginerilor insa li s-a parut ca el glumeste.
¹⁵ Iar in revarsatul zorilor grabeau ingerii pe Lot, zicand: "Scoala, ia-ti femeia si pe cele doua fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca sa nu pieri si tu pentru nedreptatile cetatii!"
¹⁶ Dar fiindca el zabovea, ingerii, din mila Domnului catre el, l-au apucat de mana pe el si pe femeia lui si pe cele doua fete ale lui
¹⁷ Si, scotandu-l afara, unul din Ei a zis: "Mantuieste-ti sufletul tau! Sa nu te uiti inapoi, nici sa te opresti in camp, ci fugi in munte, ca sa nu pieri cu ei!
¹⁸ Iar Lot a zis catre Dansii: "Nu, Stapane!
¹⁹ Iata sluga Ta a aflat bunavointa inaintea Ta si Tu ai facut mila mare cu mine, mantuindu-mi viata; dar nu voi putea sa fug pana in munte, ca sa nu ma ajunga primejdia si sa nu mor.
²⁰ Iata cetatea aceasta este mai aproape; sa fug acolo si sa ma izbavesc. Ea e mica si-mi voi scapa acolo viata prin Tine!"
²¹ Si i-a zis ingerul: "Iata, iti cinstesc fata si-ti implinesc acest cuvant, sa nu pierd cetatea despre care graiesti.
²² Grabeste dar si fugi acolo; ca nu pot sa fac nimic pana nu vei ajunge tu acolo!" De aceea s-a si numit cetatea aceea Toar.
²³ Cand s-a ridicat soarele deasupra pamantului, a intrat Lot in Toar.
²⁴ Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul
²⁵ Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia.
²⁶ Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare.
²⁷ Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului
²⁸ Si, cautand spre Sodoma si Gomora si spre toate imprejurimile lor, a vazut ridicandu-se de la pamant fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
²⁹ Dar, cand a stricat Dumnezeu toate cetatile din partile acelea, si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam si a scos pe Lot afara din prapadul cu care a stricat Dumnezeu cetatile, unde traia Lot.
³⁰ Apoi a iesit Lot din Toar si sa asezat in munte, impreuna cu cele doua fete ale sale, caci se temea sa locuiasca in Toar, si a locuit intr-o pestera, impreuna cu cele doua fete ale sale.
³¹ Atunci a zis fata cea mai mare catre cea mai mica: "Tatal nostru e batran si nu-i nimeni in tinutul acesta, care sa intre la noi, cum e obiceiul pamantului.
³² Haidem dar sa imbatam pe tatal nostru cu vin si sa ne culcam cu el si sa ne ridicam urmasi dintr-insul!"
³³ Si au imbatat pe tatal lor cu vin in noaptea aceea; si in noaptea aceea, intrand fata cea mai in varsta, a dormit cu tatal ei si acesta n-a simtit cand s-a culcat si cand s-a sculat ea.
³⁴ Iar a doua zi a zis cea mai in varsta catre cea mai tanara: "Iata, eu am dormit asta-noapte cu tatal meu; sa-l imbatam cu vin si in noaptea aceasta si sa intri si tu sa dormi cu el ca sa ne ridicam urmasi din tatal nostru!"
³⁵ Si l-au imbatat cu vin si in noaptea aceasta si a intrat si cea mai mica si a dormit cu el; si el n-a stiut cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat ea.
³⁶ Si au ramas amandoua fetele lui Lot grele de la tatal lor.
³⁷ Si a nascut cea mai mare un fiu, si i-a pus numele Moab, zicand: "Este din tatal meu". Acesta e tatal Moabitilor, care sunt si astazi.
³⁸ Si a nascut si cea mai mica un fiu si i-a pus numele Ben-Ammi, zicand: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatal Amonitilor, care sunt si astazi.

CAPITOLUL 20
Avraam in Gherara.

  ¹ Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazazi si s-a asezat intre Cades si Sur si a trait o vreme in Gherara.
  ² Si a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: "Mi-e sora", caci se temea sa spuna: "E femeia mea", ca nu cumva sa-l ucida locuitorii cetatii aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis si a luat pe Sarra.
  ³ Dar noaptea in vis a venit Dumnezeu la Abimelec si i-a zis: "Iata, tu ai sa mori pentru femeia, pe care ai luat-o, caci ea are barbat".
  ⁴ Abimelec insa nu se atinsese de ea si a zis: "Doamne, ucide-vei oare chiar si un om drept?
  ⁵ Oare n-a zis el singur: "Mi-e sora?" Ba si ea mia zis: "Mi-e frate!" Eu cu inima nevinovata si cu maini curate am facut aceasta".
  ⁶ Iar Dumnezeu i-a zis in vis: "Si Eu stiu ca cu inima nevinovata ai facut aceasta si te-am ferit de a pacatui impotriva Mea; de aceea nu ti-am ingaduit sa te atingi de ea.
  ⁷ Acum insa da inapoi femeia omului aceluia, ca e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai!"
  ⁸ Si, sculandu-se Abimelec, a doua zi de dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai si le-a povestit toate acestea in auz, si s-au spaimantat toti oamenii aceia foarte tare.
  ⁹ Apoi a chemat Abimelec pe Avraam si i-a zis: "Ce mi-ai facut tu? Cu ce ti-am gresit eu, de ai adus asupra mea si asupra tarii mele asa pacat mare? Tu mi-ai facut un lucru, care nu se cuvine a-l face!"
¹⁰ Si a mai zis Abimelec catre Avraam: "Ce ai socotit tu, de ai facut una ca asta?"
¹¹ Raspuns-a Avraam: "Am socotit ca prin tinutul acesta lipseste frica de Dumnezeu si voi fi omorat din pricina femeii mele.
¹² Cu adevarat ea mi-e sora dupa tata, dar nu stiu dupa mama, iar acum mi-e sotie.
¹³ Iar cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, ca sa pribegesc, am zis catre ea: "Sa-mi faci acest bine, si, in orice loc vom merge, sa zici de mine: "Mi-e frate!"
¹⁴ Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari si mici, robi si roabe si a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sarra, femeia sa.
¹⁵ Si a zis Abimelec catre Avraam: "Iata, tinutul meu iti este la indemana: locuieste unde iti place!"
¹⁶ Iar catre Sarra a zis: "Iata, dau fratelui tau o mie de sicli de argint, care vor fi ca un val pe ochi pentru cei ce sunt imprejurul tau si pentru lumea toata. Si iata ca acum esti socotita dreapta!"
¹⁷ Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste.
¹⁸ Caci Domnul lovise cu starpiciune toata casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam.

CAPITOLUL 21
Nasterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael.

  ¹ Apoi a cautai Domnul spre Sarra, cum ii spusese, si i-a facut Domnul Sarrei, cum ii fagaduise.
  ² Si a zamislit Sarra si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea aratata de Dumnezeu.
  ³ Si a pus Avraam fiului sau, pe care i-l nascuse Sarra, numele Isaac.
  ⁴ Si Avraam a taiat imprejur pe Isaac, fiul sau, in ziua a opta, cum ii poruncise Dumnezeu.
  ⁵ Avraam insa era de o suta de ani, cand i s-a nascut Isaac, fiul sau,
  ⁶ Iar Sarra a zis: "Ras mi-a pricinuit mie Dumnezeu; ca oricine va auzi aceasta, va rade!"
  ⁷ Si apoi a adaugat: "Cine ar fi putut spune lui Avraam ca Sarra va hrani prunci la sanul sau? Si totusi i-am nascut fiu la batranetile  sale!"
  ⁸ Si crescand copilul, a fost intarcat. Iar Avraam a facut ospat mare in ziua in care a fost intarcat Isaac, fiul sau.
  ⁹ Vazand insa Sarra ca fiul egiptencii Agar, pe care aceasta il nascuse lui Avraam, rade de Isaac, fiul ei,
¹⁰ A zis catre Avraam: "Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei, caci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu, Isaac!"
¹¹ Si s-au parut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul sau Ismael.
¹² Dumnezeu insa a zis catre Avraam: "Sa nu ti se para grele cuvintele cele pentru prunc si pentru roaba; toate cate-ti va zice Sarra, asculta glasul ei; pentru ca numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai.
¹³ Dar si pe fiul roabei acesteia il voi face neam mare, pentru ca si el este din samanta ta".
¹⁴ Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineata; a luat paine si un burduf cu apa si le-a dat Agarei; apoi, punandu-i pe umeri copilul, a slobozit-o; si, plecand ea, a ratacit prin pustiul Beer-Seba.
¹⁵ Cand insa s-a sfarsit apa din burduf, a lepadat ea copilul sub un maracine.
¹⁶ Si ducandu-se, a sezut in preajma lui, ca la o bataie de arc, caci isi zicea: "Nu voiesc sa vad moartea copilului meu!" Si, sezand ea acolo de o parte, si-a ridicat glasul si a plans.
¹⁷ Si a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era si ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer catre Agar si a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, ca a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!
¹⁸ Scoala, ridica copilul si-l tine de mana, caci am sa fac din el un popor mare!"
¹⁹ Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii si a vazut o fantana cu apa si, mergand, si-a umplut burduful cu apa si a dat copilului sa bea.
²⁰ Si era Dumnezeu cu copilul si a crescut acesta, a locuit in pustiu, si s-a facut vanator.
²¹ A locuit deci Ismael in pustiul Faran si mama sa i-a luat femeie din tara Egiptului.
²² In vremea aceea, Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, au zis catre Avraam: "Dumnezeu e cu tine in toate cate faci.
²³ Jura-mi, deci, aici pe Dumnezeu ca nu-mi vei face strambatate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ti-am facut eu bine tie, asa sa-mi faci si tu mie si tarii in care esti oaspete!"
²⁴ Raspuns-a Avraam: "Jur!"
²⁵ Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fantanile de apa, pe care i le rapisera slugile lui Abimelec.
²⁶ Iar Abimelec i-a zis: "Nu stiu cine ti-a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decat astazi".
²⁷ Si a luat Avraam oi si vite si a dat lui Abimelec si au incheiat amandoi legamant.
²⁸ Apoi Avraam a pus de o parte sapte mielusele.
²⁹ Iar Abimelec a zis catre Avraam: "Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai osebit?"
³⁰ Raspuns-a Avraam: "Aceste sapte mielusele sa le iei de la mine, ca sa-mi fie marturie, ca eu am sapat fantana aceasta!"
³¹ De aceea s-a si numit locul acela Beer-Seba, pentru ca acolo au jurat ei amandoi.
³² Si dupa ce au facut ei legamant la Beer-Seba, s-a sculat Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, si s-au intors in tara Filistenilor.
³³ Iar Avraam a sadit o dumbrava la Beer-Seba si a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui vesnic.
³⁴ Si a mai trait Avraam in tara Filistenilor zile multe, ca strain.

CAPITOLUL 22
Isaac adus spre jertfa.

  ¹ Dupa acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam si i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a raspuns: "Iata-ma!"
  ² Si Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu!"
  ³ Sculandu-se deci Avraam dis-de-dimineata, a pus samarul pe asinul sau si a luat cu sine doua slugi si pe Isaac, fiul sau; si taind lemne pentru jertfa, s-a ridicat si a plecat la locul despre care-i graise Dumnezeu.
  ⁴ Iar a treia zi, ridicandu-si Avraam ochii, a vazut in departare locul acela.
  ⁵ Atunci a zis Avraam slugilor sale: "Ramaneti aici cu asinul, iar eu si copilul ne ducem pana acolo si, inchinandu-ne, ne vom intoarce la voi".
  ⁶ Luand deci Avraam lemnele cele pentru jertfa, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul sau; iar el a luat in maini focul si cutitul si s-au dus amandoi impreuna.
  ⁷ Atunci a grait Isaac lui Avraam, tatal sau, si a zis: "Tata!" Iar acesta a raspuns: "Ce este, fiul meu?" Zis-a Isaac: "Iata, foc si lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfa?"
  ⁸ Avraam insa a raspuns: "Fiul meu, va ingriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Si s-au dus mai departe amandoi impreuna.
  ⁹ Iar daca au ajuns la locul, de care-i graise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a asezat lemnele pe el si, legand pe Isaac, fiul sau, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor.
¹⁰ Apoi si-a intins Avraam mana si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau.
¹¹ Atunci ingerul Domnului a strigat catre el din cer si a zis: "Avraame, Avraame!" Raspuns-a acesta: "Iata-ma!"
¹² Iar ingerul a zis: "Sa nu-ti ridici mana asupra copilului, nici sa-i faci vreun rau, caci acum cunosc ca te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tau".
¹³ Si ridicandu-si Avraam ochii, a privit, si iata la spate un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufis. Si ducandu-se, Avraam a luat berbecul si l-a adus jertfa in locul lui Isaac, fiul sau.
¹⁴ Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adica, Dumnezeu poarta de grija si de aceea se zice astazi: "In munte Domnul Se arata".
¹⁵ Si a strigat a doua oara ingerul Domnului din cer catre Avraam si a zis:
¹⁶ "Juratu-M-am pe Mine insumi, zice Domnul, ca de vreme ce ai facut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tau fiu, pentru Mine,
¹⁷ De aceea te voi binecuvanta cu binecuvantarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii si va stapani neamul tau cetatile dusmanilor sai;
¹⁸ Si se vor binecuvanta prin neamul tau toate popoarele pamantului, pentru ca ai ascultat glasul Meu".
¹⁹ Intorcandu-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat impreuna si s-au dus la Beer-Seba si a locuit Avraam acolo in Beer-Seba.
²⁰ Iar dupa ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunandu-i-se: "Iata Milca a nascut si ea fii lui Nahor, fratele tau:
²¹ Pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele acestuia si pe Chemuel, tatal lui Aram;
²² Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Idlaf si pe Batuel.
²³ Iar lui Batuel i s-a nascut Rebeca". Pe acesti opt fii i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
²⁴ Iar o tiitoare a lui, anume Reuma, i-a nascut si ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahas si pe Maaca.

CAPITOLUL 23
Moartea si mormantul Sarrei.

  ¹ Sarra a trait o suta douazeci si sapte de ani. Acestia sunt anii vietii Sarrei.
  ² Sarra a murit la Chiriat-Arba care e in vale, adica in Hebronul de astazi, in tara Canaanului. Si a venit Avraam sa planga si sa jeleasca pe Sarra.
  ³ Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grait cu fiii lui Het si a zis:
  ⁴ "Eu sunt intre voi strain si pribeag; dati-mi dar in stapanire un loc de mormant la voi, ca sa ingrop pe moarta mea".
S. Iar fiii lui Het au raspuns si au zis catre Avraam:
  ⁶ "Nu, domnul meu, ci asculta-ne: Tu aici la noi esti u: voievod al lui Dumnezeu. Deci, ingroapa-ti moarta in cel mai bun dintre locurile noastre de ingropare, ca nici unul dintre noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta acolo".
  ⁷ Atunci s-a sculat Avraam si s-a inchinat poporului jarii aceleia, adica fiilor lui Het.
  ⁸ Si a grait catre dansii Avraam si a zis: "Daca voiti din suflet sa-mi ingrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultati-ma si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar,
  ⁹ Ca sa-mi dea pestera Macpela pe care o are in capatul tarinei lui, dar sa mi-o dea pe bani gata, ca sa o am aici la voi in stapanire de veci pentru ingropare.
¹⁰ Efron insa sedea atunci in mijlocul fiilor lui Het. Si a raspuns Efron Heteeanul lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si al tuturor celor ce venisera la portile cetatii lui, si a zis:
¹¹ "Nu, domnul meu, asculta-ma pe mine: Eu iti dau tarina si pestera cea dintr-insa si ti-o dau in fala fiilor poporului; ti-o dau insa in dar. Ingroapa-ti pe moarta ta".
¹² Avraam insa s-a inchinat inaintea poporului tarii
¹³ Si a grait catre Efron in auzul a tot poporul tinutului aceluia si a zis: "De binevoiesti, asculta-ma si ia de la mine pretul tarinei si voi ingropa acolo pe moarta mea".
¹⁴ Raspuns-a Efron lui Avraam si i-a zis:
¹⁵ "Asculta, domnul meu, tarina pretuieste patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine si pentru tine? Ingroapa-ti dar pe moarta ta!"
¹⁶ Atunci, ascultand pe Efron, Avraam a cantarit lui Efron atata argint, cat a spus el in auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, dupa pretul negustoresc.
¹⁷ Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur
¹⁸ S-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het  si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui.
¹⁹ Dupa aceasta Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan.
²⁰ Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam tarina si pestera cea din ea, ca loc de ingropare.

CAPITOLUL 24
Casatoria lui Isaac

  ¹ Avraam era acum batran si vechi de zile si Domnul binecuvantase pe Avraam cu de toate.
  ² Atunci a zis Avraam catre sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea: "Pune mana ta sub coapsa mea
  ³ Si jura-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pamantului ca fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, in mijlocul carora locuiesc eu,
  ⁴ Ci vei merge in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu".
  ⁵ Iar sluga a zis catre el: "Dar poate nu va vrea femeia sa vina cu mine in pamantul acesta; intoarce-voi, oare, pe fiul tau in pamantul de unde ai iesit?"
  ⁶ Avraam insa a zis catre el: "Ia seama sa nu intorci pe fiul meu acolo!
  ⁷ Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamantul in care m-am nascut, Care mi-a grait si Care mi S-a jurat, zicand: tie-ti voi da pamantul acesta si urmasilor tai, Acela va trimite pe ingerul Sau inaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo.
  ⁸ Iar de nu va voi femeia aceea sa vina cu tine in pamantul acesta, vei fi slobod de juramantul meu, dar pe fiul meu sa nu-l intorci acolo!"
  ⁹ Si punandu-si sluga mana sub coapsa lui Avraam, stapanul sau, i s-a jurat pentru toate acestea.
¹⁰ Apoi a luat sluga cu sine zece camile din camilele stapanului sau si tot felul de lucruri scumpe de ale stapanului sau si, sculandu-se, s-a dus in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor.
¹¹ Si, intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana, afara din cetate.
¹² Si a zis: "Doamne Dumnezeul stapanului meu Avraam, scoate-mi-o in cale astazi si fa mila cu stapanul meu Avraam!
¹³ Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa.
¹⁴ Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau si care-mi va raspunde: "Bea! Ba si  camilele toate le voi adapa pana se vor satura", aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac si prin aceasta voi cunoaste ca faci mila cu stapanul meu Avraam.
¹⁵ Dar nu sfarsise el inca a cugeta acestea in mintea sa, cand iata ca iesi cu urciorul pe umar Rebeca, fecioara care se nascuse lui Batuel, fiul Milcai, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
¹⁶ Aceasta era foarte frumoasa la chip, fecioara, pe care nu o cunoscuse inca un barbat. Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi.
¹⁷ Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!"
¹⁸ Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!" Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea.
¹⁹ Apoi a zis: "Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate".
²⁰ Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa si a adapat toate camilele.
²¹ Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tacea, dorind sa stie de i-a binecuvantat Domnul calatoria sau nu.
²² Si daca au incetat toate camilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur, in greutate de o jumatate siclu, si doua bratari la mainile ei, in greutate de zece sicli de aur.
²³ Apoi a intrebat-o si a zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi, te rog, daca se afla in casa tatalui tau loc, ca sa ramanem?"
²⁴ Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcai, pe care ea l-a nascut lui Nahor".
²⁵ Apoi i-a mai zis: "Avem si paie si fan mult si la noi este si loc, ca sa ramaneti".
²⁶ Atunci s-a plecat omul acela si s-a inchinat Domnului si a zis:
²⁷ "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care n-a parasit pe stapanul meu cu mila si bunavointa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stapanului meu".
²⁸ Iar fata a alergat acasa la mama sa si a povestit toate acestea.
²⁹ Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela,
³⁰ Caci el vazuse inelul de aur si bratarile la mainile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecai, sora sa, care spusese: "Asa si asa mi-a vorbit omul acela!" Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana.
³¹ Si i-a zis: "Intra, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Eu ti-am gatit casa si salas pentru camilele tale!"
³² Si a intrat omul acela in casa. Iar Laban a luat povara de pe camile si le-a dat paie si fan, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apa, ca sa-si spele picioarele.
³³ Apoi le-a adus de mancare. Eliezer insa a zis: "Nu voi manca pana nu voi spune la ce am venit". Zis-a Laban: "Spune!"
³⁴ Atunci Eliezer a zis: "Eu sunt sluga lui Avraam.
³⁵ Domnul a binecuvantat foarte pe stapanul meu si l-a marit si i-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si asini.
³⁶ Iar Sarra, femeia stapanului meu, fiind acum batrana, a nascut stapanului meu un fiu, caruia el i-a dat toate cate are.
³⁷ Si m-a jurat stapanul meu, zicand: "Sa nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, in pamantul carora traiesc,
³⁸ Ci sa mergi la casa tatalui meu, la rudele mele si sa iei de acolo femeie pentru feciorul meu!"
³⁹ Iar eu am zis catre stapanul meu: "Dar de nu va vrea femeia sa vina cu mine?"
⁴⁰ El insa mi-a raspuns: "Domnul Dumnezeu, inaintea Caruia umblu, va trimite cu tine pe ingerul Sau, va binecuvanta calea ta si vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele si din casa tatalui meu.
⁴¹ Atunci vei fi slobod de juramantul meu, cand te vei duce la rudele mele si de nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul meu.
⁴² Deci, ajungand eu astazi la fantana, am zis: "Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, de este sa ma faci sa izbutesc in calea ce fac,
⁴³ Iata, eu stau la fantana; si fata careia eu ii voi zice cand va veni sa scoata apa: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!"
⁴⁴ Iar ea imi va zice: "Bea si tu, si camilele tale le voi adapa", aceea sa fie femeia, pe care Domnul a randuit-o pentru Isaac, robul Sau si fiul stapanului meu, si prin aceasta voi cunoaste ca Te milostivesti spre stapanul meu Avraam.
⁴⁵ Dar nu ispravisem eu inca a grai acestea in mintea mea, cand iata a iesit Rebeca, cu urciorul pe umar; se pogori la fantana si scoase apa, si eu i-am zis: "Da-mi sa beau!"
⁴⁶ Si ea si-a lasat indata urciorul de pe umar, zicand: "Bea tu si camilele tale le voi adapa". Si am baut si mi-a adapat si camilele.
⁴⁷ Apoi am intrebat-o si am zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi te rog!" Si ea a zis: "Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a nascut Milca". Atunci i-am dat un inel si bratari la maini.
⁴⁸ Dupa aceea m-am plecat si m-am inchinat Domnului si am binecuvantat pe Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care m-a povatuit de-a dreptul, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui.
⁴⁹ Acum deci spuneti-mi de vreti sa aratati mila si bunavointa stapanului meu; iar de nu, sa caut alta in dreapta si in stanga".
⁵⁰ Si raspunzand Laban si Batuel au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine, nici de rau.
⁵¹ Iata, Rebeca este inaintea ta, ia-o si du-te si sa fie sotia fiului stapanului tau, cum a grait Domnul!"
⁵² Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a inchinat Domnului pana la pamant.
⁵³ Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecai. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei.
⁵⁴ Dupa aceea au mancat si au baut, el si oamenii cei ce erau cu dansul si au ramas acolo. Iar daca s-a sculat dimineata, a zis: "Lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!"
⁵⁵ Iar fratele si mama Rebecai au zis: "Sa mai ramana fata cu noi macar vreo zece zile si apoi te vei duce!"
⁵⁶ El insa le-a zis: "Nu ma zaboviti! Caci Domnul m-a facut sa izbutesc in calea mea; lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!"
⁵⁷ Raspuns-au ei: "Sa chemam copila si s-o intrebam ce ganduri are ea".
⁵⁸ Si au chemat pe Rebeca si i-au zis: "Vrei sa te duci oare cu omul acesta?" Si ea a zis: "Ma duc!"
⁵⁹ Atunci a lasat Laban sa plece Rebeca, sora sa, si doica ei, si sluga lui Avraam si cei ce erau cu el.
⁶⁰ Si au binecuvantat pe Rebeca si i-au zis: "Sora noastra, sa se nasca din tine mii si zeci de mii si sa stapaneasca urmasii tai portile vrajmasilor lor!"
⁶¹ Atunci, sculandu-se Rebeca si slujnicele ei si suindu-se pe camile, s-au dus cu omul acela, si sluga lui Avraam, luand pe Rebeca, a plecat.
⁶² Isaac insa venise din Beer-Lahai-Roi, caci el locuia in partile de miazazi.
⁶³ Iar spre seara a iesit Isaac la camp sa se plimbe si, ridicandu-si ochii, a vazut camilele venind.
⁶⁴ Rebeca insa, cautand, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila
⁶⁵ Si a zis catre sluga: "Cine este omul acela care vine pe camp in intampinarea noastra?" Iar sluga i-a zis: "Acesta-i stapanul meu!" Atunci ea si-a luat valul si s-a acoperit.
⁶⁶ Si sluga povesti lui Isaac toate cate facuse.
⁶⁷ Si a dus-o Isaac in cortul mamei sale Sarra si a luat pe Rebeca si aceasta s-a facut femeia lui si a iubit-o. Si s-a mangaiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.

CAPITOLUL 25
Casatoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam.

  ¹ Avraam insa si-a mai luat o femeie cu numele Chetura.
  ² Ea i-a nascut pe Zimran, Iocsan, Madan, Madian, Isbac si pe Suah.
  ³ Lui Iocsan i s-au nascut Seba, Teman si Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguil, Navdeel, Asurim, Letusim si Leumim.
  ⁴ Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Acestia toti au fost fiii Cheturei.
  ⁵ Insa Avraam a dat toate averile sale fiului sau Isaac.
  ⁶ Iar fiilor tiitoarelor sale, Avraam le-a facut daruri si, inca fiind el in viata, i-a trimis departe de la Isaac, fiul sau, spre rasarit, in pamantul Rasaritului.
  ⁷ Zilele vietii lui Avraam, cate le-a trait, au fost o suta saptezeci si cinci de ani.
  ⁸ Apoi, slabind, Avraam a murit la batraneti adanci, satul de zile si s-a adaugat la poporul sau.
  ⁹ Si l-au ingropat feciorii lui, Isaac si Ismael, in pestera Macpela, din tarina lui Efron, fiul lui Tohar Heteeanul, in fata stejarului Mamvri;
¹⁰ Deci in tarina si in pestera pe care Avraam a cumparat-o de la fiii lui Het, acolo sunt ingropati Avraam si Sarra, femeia lui.
¹¹ Iar dupa moartea lui Avraam, a binecuvantat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Si locuia Isaac la Beer-Lahai-Roi.
¹² Iata acum si viata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care l-a nascut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei;
¹³ Si iata numele fiilor lui Ismael, dupa sirul nasterii lor: intaiul nascut al lui Ismael a fost Nebaiot; dupa el urmeaza Chedar, Adbeel si Mibsam,
¹⁴ Misma, Duma si Masa,
¹⁵ Hadad, Tema, Etur, Nafis si Chedma.
¹⁶ Acestia sunt fiii lui Ismael si acestea sunt numele lor, dupa asezarile lor si dupa taberele lor. Acestia sunt cei doisprezece voievozi ai semintiilor lor.
¹⁷ Iar anii vietii lui Ismael au fost o suta treizeci si sapte si, imbatranind, a murit si a trecut la parintii sai;
¹⁸ Iar urmasii sai s-au intins de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria; si s-au salasluit ei inaintea tuturor fratilor lor.
¹⁹ Iar spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, este aceasta: lui Avraam i s-a nascut Isaac.
²⁰ Isaac insa era de patruzeci de ani, cand si-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia si sora lui Laban Arameul.
²¹ Si s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpa; si l-a auzit Domnul si femeia lui Rebeca a zamislit.
²² Dar copiii au inceput a se zbate in pantecele ei si ea a zis: "Daca asa au sa fie, atunci la ce mai am aceasta sarcina?" Si s-a dus sa intrebe pe Domnul.
²³ Domnul insa i-a zis: "In pantecele tau sunt doua neamuri si doua popoare se vor ridica din pantecele tau; un popor va ajunge mai puternic decat celalalt si cel mai mare va sluji celui mai mic!"
²⁴ Si i-a venit Rebecai vremea sa nasca si iata erau in pantecele ei doi gemeni.
²⁵ Si cel dintai care a iesit era rosu si peste tot paros, ca o pielicica, si i-a pus numele Isav.
²⁶ Dupa aceea a iesit fratele acestuia, tinandu-se cu mana de calcaiul lui Isav; si i s-a pus numele Iacov. Isaac insa era de saizeci de ani, cand i s-au nascut acestia din Rebeca.
²⁷ Copiii acestia au crescut si a ajuns Isav om iscusit la vanatoare, traind pe campii; iar Iacov era om linistit, traind in corturi.
²⁸ Isaac iubea pe Isav, pentru ca ii placea vanatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov.
²⁹ O data insa a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la camp.
³⁰ Si a zis Isav catre Iacov: "Da-mi sa mananc din aceasta fiertura rosie, ca sunt flamand!" De aceea Isav s-a mai numit si Edom.
³¹ Iacov insa i-a raspuns lui Isav: "Vinde-mi mai intai dreptul tau de intai-nascut!"
³² Si Isav a raspuns: "Iata eu mor. La ce mi-e bun dreptul de intai-nascut?"
³³ Zisu-i-a Iacov: "Jura-mi-te acum!" Si i s-a jurat Isav si a vandut lui Iacov dreptul sau de intai-nascut.
³⁴ Atunci Iacov a dat lui Isav paine si fiertura de linte si acesta a mancat si a baut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Isav dreptul sau de intai-nascut.

CAPITOLUL 26
Isaac in tara Filistenilor. Legamantul cu Abimelec.

  ¹ Si a fost o foamete in tara, afara de foametea cea dintai, care se intamplase in zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac in Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.
  ² Atunci Domnul i S-a aratat si i-a zis: "Sa nu te duci in Egipt, ci sa locuiesti in tara, unde-ti voi zice Eu.
  ³ Locuieste in tara aceasta si Eu voi fi cu tine si te voi binecuvanta, ca tie si urmasilor tai voi da toate tinuturile acestea si-Mi voi implini juramantul cu care M-am jurat lui Avraam, tatal tau.
  ⁴ Voi inmulti pe urmasii tai ca stelele cerului si voi da urmasilor tai toate tinuturile acestea; si se vor binecuvanta intru urmasii tai toate popoarele pamantului,
  ⁵ Pentru ca Avraam, tatal tau, a ascultat cuvantul Meu si a pazit poruncile Mele, povetele Mele, indreptarile Mele si legile Mele!" `
  ⁶ De aceea s-a asezat Isaac in Gherara.
  ⁷ Iar locuitorii tinutului aceluia l-au intrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e si el a zis: "Aceasta este sora mea!", caci s-a temut sa zica: "E femeia mea!", ca nu cumva sa-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecai, pentru ca era frumoasa la chip.
  ⁸ Dar dupa ce a trait el acolo multa vreme, s-a intamplat ca Abimelec, regele Filistenilor, sa se uite pe fereastra si sa vada pe Isaac jucandu-se cu Rebeca, femeia sa.
  ⁹ Atunci a chemat Abimelec pe Isaac si i-a zis: "Adevarat e ca-i femeia ta? De ce dar ai zis: "Aceasta-i sora mea?" Si Isaac a raspuns: "Pentru ca ma temeam sa nu fiu omorat din pricina ei".
¹⁰ Zisu-i-a Abimelec: "Pentru ce ne-ai facut aceasta? Putin a lipsit ca cineva din neamul meu sa se fi culcat cu femeia ta si ne-ai fi facut sa savarsim pacat".
¹¹ Apoi a dat Abimelec porunca la tot poporul sau, zicand: "Tot cel ce se va atinge de omul acesta si de femeia lui va fi vinovat mortii".
¹² Si a semanat Isaac in pamantul acela si a cules anul acela rod insutit. Domnul l-a binecuvantat,
¹³ Si omul acela a ajuns bogat si a sporit tot mai mult, pana ce a ajuns bogat foarte.
¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite si ogoare multe, incat il pizmuiau Filistenii.
¹⁵ Toate fantanile, pe care le sapasera robii tatalui sau, in zilele lui Avraam, tatal sau, Filistenii le-au stricat si le-au umplut cu pamant.
¹⁶ Atunci a zis Abimelec catre Isaac: "Du-te de la noi, ca te-ai facut mult mai tare decat noi!"
¹⁷ Si s-a dus Isaac de acolo si, tabarand in valea Gherara, a locuit acolo.
¹⁸ Apoi a sapat Isaac din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii lui Avraam, tatal sau, si pe care le astupasera Filistenii dupa moartea lui Avraam, tatal sau, si le-a numit cu aceleasi nume, cu care le numise Avraam, tatal sau.
¹⁹ Dupa aceea au mai sapat slugile lui Isaac si in valea Gherara si au aflat acolo izvor de apa buna de baut.
²⁰ Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicand: "Apa este a noastra!" De aceea Isaac a pus fantanii aceleia numele Esec, din pricina ca se sfadisera pentru ea.
²¹ Ducandu-se apoi de acolo, Isaac a sapat alta fantana si se certau si de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna.
²² Apoi s-a mutat si de aici si a sapat alta fantana, pentru care nu s-au mai certat, si i-a pus numele Rehobot, caci isi zicea: "Datu-ne-a astazi Domnul loc larg si vom spori pe pamant".
²³ De aici Isaac s-a urcat catre Beer-Seba.
²⁴ In noaptea aceea i S-a aratat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatal tau! Nu te teme, ca Eu sunt cu tine si te voi binecuvanta si voi inmulti pe urmasii tai, pentru Avraam, sluga Mea".
²⁵ Acolo a facut Isaac jertfelnic si a chemat numele Domnului si isi intinse acolo cortul sau. Si au sapat acolo slugile lui Isaac o fantana, in valea Gherarei.
²⁶ Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui.
²⁷ Iar Isaac le-a zis: "La ce ati venit la mine, voi care ma urati si n-ati alungat de la voi?"
²⁸ Iar ei au zis: "Am vazut bine ca Domnul este cu tine si am zis sa facem cu tine juramant si sa incheiem legamant cu tine,
²⁹ Ca tu sa nu ne faci nici un rau, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut bine si te-am scos de la noi cu pace; si acum esti binecuvantat de Domnul".
³⁰ Atunci Isaac le-a facut ospat si ei au mancat si au baut.
³¹ Sculandu-se apoi a doua zi de dimineata, au jurat unul altuia. Si le-a dat drumul Isaac si ei s-au dus de la dansul cu pace.
³² Tot in ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fantana ce o sapasera si au zis: "Am gasit apa!"
³³ Si a numit Isaac fantana aceea Sibea, adica juramant. De aceea se si numeste cetatea aceea Beer-Seba, adica fantana juramantului, pana in ziua de astazi.
³⁴ Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, si-a luat doua femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, si pe Basemata, fata lui Elon Heteul.
³⁵ Dar ele amarau pe Isaac si pe Rebeca.

CAPITOLUL 27
Isaac binecuvinteaza pe Iacov.

  ¹ Iar dupa ce a imbatranit Isaac si au slabit vederile ochilor sai, a chemat pe Isav, pe fiul sau cel mai mare, s